Capitolul 1

55 1 0
                                    

Andra

Deschid ochii, ma uit la telefon ca sa verific cat e ceasul, fiind doar 8,dar privirea imi fuge la data, care indica 19 decembrie. Tresar din pat la gandul ca el va veni azi, in sfarsit, dupa atata timp!!

Nu stiti cine sunt? Pai ..ma numesc Andra, am 16 ani, ochii verzi, parul saten, si am mai putin de 1,50.. Da stiu, sunt pitica, dar mai bine asa. Locuiesc in Romania, Bucuresti.
Asa pe scurt, ca sa fiti la curent cu viata mea, am un iubit,Beni, ne cunoastem de 3 ani, el e plecat in Spania (care este tara mea preferaaataa-coincidenta-) iar eu am decis sa il astept. Azi, pe 19 decembrie trebuie sa vina, la 10 aterizeaza avionul.

Sunt extrem de entuziasmataa caci el azi va veni, ca azi ii voi intalni ochii caprui, ca ii voi simti buzele rozalii, ca ii voi strange cu mainile fata lui creola, ca ii voi simtii imbratisarea dupa 4 luni!

Dupa ce ies de la baie, imi iau un scaun si ma indrept spre dulapul meu cu haine, il deschid, asez scaunul in fata, si ma uit inauntru la toate hainele analizandu-le, si gandindu-ma la ce voi purta azi. Dupa 5 minute de privit si gandit mi-am ales o bluza rosie groasa, simpla, pantaloni crem, ghetele mele, si geaca,dupa care plec in drum spre aeroport, dar nu inainte sa ma dau cu parfumul meu preferat, today.

E deja 9, deci ajung pe la 9:30. Stiu ca el ajunge la 10, si ca va dura ceva timp sa isi ia si bagajele, si probabil ca va fi gata rocmai la 10:30, dar prefer sa ajung mai devreme, acasa oricum nu pot sta. Ce zic acasa? Nu pot sta nicaieri!La ce emotii am, nu ma mir.

Nu e mai nimeni pe drum, cu toate ca e sambata, mereu e lume pe strada, dar se pare ca nu si azi.. Mai bine o sun pe Erica(cea mai buna prietena, eveeer,ne cunoastem de la gradinita. ea are ochii nergri, iar parul e lafel de negru ca si ochi, putin mai scunda decat mine, mereu cu zambetul pe buze), asa nu merg singura pe strada. Urasc sa merg singura pe strada. Scot telefonul, tastez codul, si apelez, telefonul suna de 2 ori.

-Aloo? Se aude vocea suava a Ericai.

-Heeei! Ce facii?

-Ai nimerit la țanc, fac o prajitura, care va fii suuuper buna! Si tu, ce faci?

-Pai sunt in drum spre aeroport, si nu vreau sa merg singura, asa caa, mi-am zis ca mai bine te sun pe tine. Poti sa vorbesti, nu?

-Desigur! Dar ce cauti asa devreme la aeroport? Trebuie sa fi acolo abia la 10:30, ti s-a stricat cumva ceasul?spune razand cu pofta, dupa care rad si eu, facand amandoua un adevarat coor, da siguur..

-Imi place sa ajung devreme, doar stii ca nu am stare cand astept cevaa!!

-Pai hai pe la mine, asa nu o sa stai singura la aeroport, ca poate merg si eu cu tine.

-Suuper, pai in 10 minute sunt la tine, dar tot o sa stai cu mine la telefon! Nu vad rostul, nu trebuia sa ii mai zic, ea ma stie destul de bine..

-Da pai nu trebuia sa imi mai zici. Stiam deja asta. Spune ea ironizand... Ca de obicei.

-Mdaa!

-Am.. Stii, eu acum nu mai pot vorbi. Dar te astept! Sa te grabesti!

-Da, pai eram sigura ca nu poti vorbi. Iar ma lasi sa merg singura. In fine ajung in 5 minute, nu mai am mult de mers. Si vii cu mine, vrei nu vrei!

-Da sigur vin, nu iti face griji! Nu te las singura! Ceaoo, pupici! Si brusc se si inchide telefonul.. Tipic ei. Asa face mereu.

Drumul pare ca nu se mai termina! Cand s-a facut asa de lung? Doar ieri am venit pe aici. In fine. Simt usor un fior, si singurul lucru la care ma gandesc, e oare cum voi reactiona cand il voi avea in fata, voi plange, il voi lua in brate? Ce voi face oare?

*

Ajung la usa casei Ericai si bat la usa, dupa cateva secunde Erica imi deschide usa, cu un zambet pana la urechi, si ma ia in brate, dupa care imi da un pupic pe obraz.

-Insfarsit ai ajuns! Am crezut ca te-ai razgandit si nu mai vi!

Am asteptat-o sa se imbrace. 20 de minute, pentru ea, foarte putin, dupa care am si plecat spre aeroport.

A fost un drum nu prea lung, dar pe tot parcursul drumului a dainuit tacerea. Emotiile erau prea mari ca sa pot spune ceva. Dar Erica rupe tacerea cand ajungem la aeroport.

-Andra?

-Da!

-Il mai iubesti?

-Mda. Desigur!

-Esti sigura?

-Niciodata nu am fost mai sigura! Si un zamber mare apare pe fata Ericai, de parca ar fi ea in locul meu.

Intram, si mergem in sala de asteptare, ne asezam pe scaune, si asteptam sa apara.

Iubire interzisăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum