Cel mai urat sentiment este acela de a te afla intre doua lumi: cea in care traiesti, si cea pe care ti-o doresti defapt. Dar si mai rau este sa fi blocata in lumea aceea care iti face rau, si sa nu poti gasi nici macar o scapare.
Si totusi, cand...
Deschid ochii incet, ma uit in jurul meu, si observ o silueta alba.
-Ce s-a intamplat? Unde e mama mea?intreb incercand sa ma ridic din pat.
-Sunteti foarte slabita, nu va puteti ridica!
-Mamaa?! Unde e?lacrimile pun stapanire pe obrajii mei la gandul ca mama a patit ceva. Lasa-ma sa trec!tip dandu-ma jos din pat.
-Dar nu aveti voie! Trebuie sa stati in pat.
Si brusc ne oprim din tipat la auzul usi care se deschide brusc. Era tata. Nu am mai stat pe ganduri si m-am aruncat in bratele lui lasand suvoaiele de lacrimi sa imi invadeze fata, descarcandu-ma.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tata ma linistit cantandu-mi un cantecel pe care obisnuia sa mi-l cante ca sa adorm, noaptea dupa ce visam urat. Ce mult iubeam acest cantec. Tin minte ca de multe ori minteam ca visez urat, doar ca sa il ascult.
-Esti mai bine?
-Da. Dar unde e mama?
-S-a dus pana acasa, nu a dormit toata noaptea, si am "obligat-o" sa plece. Era prea obosita.
-M-am speriat, am crezut ca a patit ceva.o spun uitandu-ma intr-o parte.
-Stai linistita, e bine. Te asigur!
-Ok..
-Apropo, a venit cineva sa te viziteze, dar tu dormeai. Totusi nu a vrut sa plece, e pe hol. Il chem?
-Il? Cine e ?
-Luca, a zis ca sunteti colegi.
-Luca?ok, zambesc ca o fraiera in momentul asta, si sunt prea fericita ca sa ma mai intristeze ceva.Luca a venit la mine sa ma viziteze?ok nu cred.e imposibil.
-Deeci? De ce zambesti? Vrei sa il chem, asa-i?
-Daa!
-Ok.
Dupa ce iese tata din salon, imi asez parul grabita, ma fac confortabila pe pat, incerc sa asez perna. Se aude un ciocanit. Ok e aici! Si intra pe usa.. o Doamne.
-Beni?!?
Ce cauta el aici? Decat stam si ne holbam unul la altul fara a spune nimic. E o liniste ciudata. Chiar nu vrea sa spuna nimic? De ce a venit la mine? Sa ma enerveze? Sau sa imi strice ziua? De ce sta acolo si se holbeaza? Sa faca ceva!
Nu imi termin gandul, ca se napusteste peste buzele mele, si ma saruta lacom cum nu a facut-o niciodata! Brusc se aude usa scartaind, semn ca a intrat cineva. Beni se opreste, si se intoarce. Cine a intrat? Beni se misca din loc, si... Luca?!? Dintre atatea persoane in spitalul asta, tocmai el trebuia sa intre?
Statea intepenit, uitandu-se cand la mine, cand la Beni, nestiind ce sa zica. Luca imi trage o privire, semn ca e dezamagit, si iese din camera. Cum s-a intamplat asta?
-Tu ce naiba faci aici?!?
-Numai tipa asa ca suntem intr-un spital..
-Nu ma intereseaza unde suntem! Raspunde-mi la intrebare!!
-Mi-am dat seama ca am gresit.. Si vreau sa imi remediez greseala.
-Tarziu.. Nu crezi?
-Te rog, macar lasa-ma sa iti demonstrez cat de mult te iubesc! M-am transferat aici, numai ca sa fiu cu tine..
-Esti un bun actor..
-Te rog nu imi face asta!
-Dar tu? Tu te-ai gandit la mine cand m-ai lasat cu ochii in soare?!?
-Eu chiar..
-Tu chiar nimic!! Nu ma intereseaza ce ai de zis! Poti sa pleci! Nu vreau sa te mai vad vreodata!
-Andra te rog! Eu te iubesc!
-Ma iubesti.. Daca m-ai fi iubit, nu ai fi plecat!
-Lasa-ma sa iti demonstrez, te rog! O sansa iti cer!
-O sansa? Ca sa ce? Sa ma lasi iar cu ochii-n soare?
