Capitolul 5

10 0 0
                                    

Andra

Ziua a trecut destul de repede, cursurile mi-au parut extrem de scurte, mama nu era acasa... Totul este normal. Sa vedem cat de normala va ramane ziua asta.

N-am primit nici macar un mesaj de la el. Nici macar unul.. Se vede ca nici macar nu ii pasa de mine. Decat si-a batut joc de mine, de toate lunile in care l-am asteptat, de toate lacrimile pe care le-am varsat pentru el. Cum am putut sa il astept atat? Mai bine ar fi fost daca mi-ar fi spus din prima ca o sa fie asa, daar nuu, asa nu ar mai fi avut cine sa sufere dupa el.. Ar fi trebuit sa deschid ochii inainte, nu tocmai acum..

-Andra?

-Dar tu cand ai ajuns?

-Pai acum am ajuns, am batut la usa, era deschisa, si.. Pai am intrat in casa, te-am strigat de cateva ori, si am presupus ca sigur esti in camera, asa ca am intrat..

-Mda.. Bine ai facut ca ai venit aici, oricum nu te-as fi auzit.ma ridic in picioare, imi dau mana prin par si il prind intr-o coada.Deci? Ce cantam?

Se aseaza pe scaun,isi scoate chitara, o acordeaza, ma priveste, imi zambeste timp de cateva secunde, dupa care imi raspunde:

-Pai ar trebui sa fie ceva compus de noi.

-Stii? Eu chiar nu am mai compus pana acum.. Si .. Nu stiu cu ce se incepe.

Cand aude asta, rade cu gura pana la urechi. Rade de mine ca n-am mai facut asta? Daca si el rade de mine.. Altcineva de ce nu ar face-o?

-Scuze, dar tu chiar pari genul de fata sentimentala, care compune piese.

-Serios?

-Am.. Pai cel putin asa te vad eu. Nu stiu si de altii..

-Da pai pot sa iti zic ca ai dreptate, oarecum.. Adica am un caiet cu cateva versuri si cred ca o sa ne foloseasca..

Acum de ce rade? Ce e atat de amuzant ca am un caiet cu versuri? Nu il inteleg deloc.

-Deci am avut dreptate.spune asta ranjind, si Doamne ce zambet are..

Folosim versurile pe care le am scrise in caiet, si ne iese un cantec.. Woow! Nu credeam ca acele versuri imi vor fi vreodata de ajutor. Dar se pare ca m-am inselat.

Dar suntem intrerupti de mama, care intra pe usa, ciocanind dupa ce intra, asa cum face mereu..

-Hei Luca, nu stiam ca esti la noi!

-Buna ziua! Pai am venit sa repetam, profa are incredere in noi, si nu vrem sa o dezamagim! Am dreptate Andra?

-Buna ziua! Pai am venit sa repetam, profa are incredere in noi, si nu vrem sa o dezamagim! Am dreptate Andra?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


-Pai atunci eu va las. Aveti nevoie de ceva?

-Nu mama..

Si in sfarsit iese pe usa.. Noi revenim la repetitiile noastre. Dupa ce terminam, cred cea de a 30-a oara repetitie, Luca se uita la telefonul sau, si dupa imi trage o privire ciudata. Ce e si cu asta?

-Ce?

-Am.. Stii cat e ceasul?

-Nu.

-Pai e 10..

-Cand s-a facut asa repede 10?

-Am.. Eu plec..

-Ok..

-Stai acolo, nu mai iesi. Stiu iesirea.

O spune cu un zambet..nici nu stiu cum sa il descriu. Ii zambesc inapoi, si pleaca.

Cand a trecut asa repede timpul? De ce cu el totul pare asa de usor? Nu inteleg..

***

"Sunt singura, intr-o padure. Incep sa strig dupa ajutor, dar nimeni nu imi raspunde!! Unde sunt?!? Cum am ajuns aici?!? Un animal imens, se apropie. Raman inlemnita, fara sa ma misc! Cum voi scapa de aici?!? Ajutooor!!!

 Raman inlemnita, fara sa ma misc! Cum voi scapa de aici?!? Ajutooor!!!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Andraa, trezeste-te! Andraa! Andraa!!

Ma trezesc plangand. Mama ma ia in brate, calmandu-ma, pentru ca mama e langa mine, si asta ma calmeaza extrem de mult.

Mama imi prinde fata cu mainile ei, si imi sterge lacrimile, uitandu-se la ochii mei atenta.

-Andra, ce s-a intamplat?

-Mama,am visat ca eram singura intr-o padure, si ca venea un animal mare spre mine! M-am speriat pentru ca nimeni nu era langa mine!

-A fost doar un vis! Nu iti mai face griji! Totul este bine.

Oftez linistita la auzul acestor cuvinte. Mama mereu ma linistit, mereu a stiut cum sa o faca.

-Draaga mea.. Tatal tau..

-Ce mai e si acum?

-Am.. Vrea sa stai acest weekend la el..

-Ce??

-Daca nu vrei, n-am sa te oblig. Dar totusi, e tatal tau, si ar trebui sa ii dai o sansa..

-Dar mama..

-Macar fa asta pentru mine..

-Dar sa stii ca o fac numai pentru tine!

-Multumesc!zabeste cu gura pana la urechi, si ma saruta pe obraz.

Nu ma vrut atata timp, si acum s-a trezit ca are o fata? Omul asta e imposibil.. Nici nu vreau sa il vad.. Dar am sa o fac pentru mama! Ca ea sa fie fericita!

Iubire interzisăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum