Iubire interzisă

Capitolul 16

Ma trezesc cu o durere imensa de cap, dar o sa imi treaca daca iau o pastila. Ma dau jos din pat, si tocmai mi-am amintit de piciorul meuu.. Perfect! Asa voi merge.. Mai bine o sun pe mama sa imi aduca o pastila. Iau telefonul de pe noptiera, tastez codul, si chiar in acel moment intra mama in camera.

-Neataaa Andra!

-Neata mamaa! Am nevoie de o pastila de cap..

-Ti-e rau? Vrei sa sun la scoala sa spun ca nu mai mergi?

-Nuuuu! Merg la scoala, tu doar da-mi o pastilaa..

-Cum spui tuu.

Ma saruta usor pe frunte, imi zambeste si pleaca din camera. 7:15, trebuie sa ma imbrac.  Nu am cu ce sa ma imbrac, am uitat de picior.. Afara e frig!

-Mama!!!

Mama deschide usa repezitaa crezand ca mi s-a intamplat ceva, era speriataa, si chiat avea motive, nu am cu ce sa ma imbrac, asta e o urgenta clar!

- Ce s-a intamplat?

-Nu am cu ce sa ma imbrac..

-Asta era? Of.. Ia o pereche de colanti. Ii taiem. Si problema rezolvata!

-Afara e frig..

-Nu e chiar asa frig.

-Daca spui tu..

Ii dau repede o pereche de colanti. Imi ia masura, ii taie, ma ajuta sa ii iau pe mine, ma ajuta sa aleg o bluza, si desigur sa o iau pe mine.

Se aude un claxon de afara. Ma aropii de geam, dau perdeaua la o parte, si.. o nuuu.. Iar Beni..

-Mama?

-Da? Cine e ?

-Beni..

-Beni? Dar nu v-ati certat?

-A venit la spital cat ai fost tu acasa si mi-a cerut o sansa.. Dar acum imi pare rau ca am acceptat.

-O sa te descurci tu cu asta..

-Si acum sa plec cu el la scoala?

-Daa.. Defapt cum vrei tuu..

-Merg cu el.

Imi iau carjele, cobor scarile, si ies afara. Beni deja astepta langa masina. Cand aude usa tresare, si vine spre mine.

-Neata iubiree!

Nu apuc sa zic ceva, ca se napusteste aupra buzelor mele. Dar sarutul nu mai e asa cum era inainte. Acum pur si simplu ii raspund fortat. Nu stiu unde mi-a fost mintea cand am acceptat  sa ii dau o sansa. A da, puterea lui de convingere era imensa, chiar nu am avut nicio sansa impotriva lui. Si ar trebui sa ma resemnez, macar pentru moment. Si poate ca nu ar fi fost totul chiar atat de greu daca mintea mea nu ar sta la acel baiat! Of.. Luca. Ce ma voi face cu el? Nu stiu motivul, dar la spital parea chiar deranjat, poate ca si dezamagit de postura in care ma gasit cu Beni, si desigur ca as vrea sa stiu motivul, dar nu prea cred ca mi-ar raspunde la intrebare.

-Nu ai vrea sa te lipsesc de ore azi?

-Ce?

-Sa mergem undeva , doar noi doi.. Sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna..

-Nu!!

OK, asta nu e chiar normal la Beni, pentru ca l-am mai auzit vorbindu-mi asa. cum sa vrea sa ma "lipseasca" de ore. De parca nu m-ar stii ca nu lipsesc de la scoala pentru nimic in lume! Scoala e scoala pana la urma, indiferent daca imi place sau nu..

-Ok atunci.

Si brusc zaambetul lui a disparuuut ca prin minune, fiind inlocuit de fata aceea serioasa pe care niciodata nu am suportat-o, dar pe care cu greu o mai schimbi odata ce o aduci pe fata lui. Dar ce era sa fac?

***

-Buna dimineata copii!

Si asta a fost Profa de canto.. Cu toate ca profa a intrat, Luca tot nu apare,si chiar nu inteleg de ce, e nu e genul care lipseste de la ore. Deci posibil sa fie un motiv intemeiat pentru lipsa lui de la prima ora. Privirea mea este brusc mutata din acel punct pe care l-am fixat timp de 3 minute, sau chiar mai mult, pe usa proaspat dechisa de baiatul cu privirea ce imi bantuie zilele si noptile, ce imi face sufletul sa tresara, si o ia la galop de fiecare daca cand privirile noastre se intalnesc, stai ,stai ,stai ! Ce tot spun aici?! Ok, e clar! Oficial am inebunit!

-Buna dimineata!

-Buna dimineata Luca.. Ce e cu tine de ajungi asa tarziu?

Luca

Motivul pentru care am intarziat are un nume: Andra! Si e clar ca ziua ca cersesc dupa privirea ei de care acum as fi pur si simplu revoltat daca as intalni-o!

-Am.. Nu m-am putut trezi.

-Ok, mergi la locul tau.

Imi atintesc privirea spre clasa, cautandu-mi un loc liber, dar parca soarta imi rade in fata pentru ca singurul loc liber este cel de langa Andra, care apropo ma priveste de parca aar avea 10000 de intrebari pe care abia asteapta sa mi le puna. Ma resemnez totusi si merg in singurul loc liber din clasa, adica langa ea. Satena imi urmareste fiecare miscare pe care o fac, pana cand imi scot cartile si pixul pe banca usor prafuita.

-Ce s-a intamplat? De ce ai intarziat?imi sopteste usor satena, atintindu-ma dureros de mult cu ochii.

-Nu m-am putut trezi, ataat.recunosc totusi ca i-am raspuns pe un ton destul de necioplit..dar pur si simplu nu mi-am putut stapanii nervii care pur si simplu ma coplesesc in momentul  de fata.

-Daca spui tu..acum chiar ma simt naspa pentru ca satena ma face sa ma simt putin cam vinovat pentru schimbarea ei brusca de la curiozitate, intr-una oarecum suparata, ingrijorata. Dar sigur nu pot fi eu motivul acestei schimbari  bruste.

Andra

Nu pot intelege ce am tot facut! I-am pus o simpla intrebare, la care mi-a raspuns in felul acela, de parca eu as fi devina ca nu s-a putut el trezi.. Poate ca.. Nu nu nu! As face bine daca as fi atenta la ora si nu mi-as mai lasa gandurile sa curga in acest fel.. Eu si Luca nu putem fi decat prieteni, caci la urma urmei i-am acordat o sansa lui Beni, fie ca imi place sa nu. Chiar trebuie sa incep sa imi asum toate alegerile luate, daca nu vreau sa fiu mustrata de catre mama ca renunt atat de usor , si nu lupt sa imi duc sarcinile la bun sfarsit.