Sentimente...

Idealul iubirii

Sunt ochii ce emit senzații,
Umpluți cu Semnificații,
Ochi plini de otrava eminenta
Puternica si fluorescenta
Ce luminează in incandescență
Formând atâtea constelații...

Plasma de verde absint
Perturbează sufletul meu
Crede-ma, as vrea sa te mint
Nu ar fi chiar asa greu...
Dar ei sunt portalul spre empireu
Si nu pot ignora ce simt...

Dupa ce am observat minunatele culori...
Si gingășii tai ochișori,
Nu pot sa trec cu nevăzuta
Minunata mătase făcută din nori
Nori negri, dar nu de ploaie,
Nori in care iubirea apare

Lasă-mă să-ți țin paru-ți moale
De el in veci să nu mă mai desprind
Căci nu stiu când voi simți atingerile tale...
Nu știu sigur, dacă exiști...
Așa că te rog cât incă imi mai bântui amintirile
Lasă-mă, Lasă-mă să mă văd trăind...

Indată veni soarele cel vesel...
Și-mi întunecase toate visele
Din somnul de moarte unde trăiam
M-am trezit la realitate, unde muream...
Inca nu știu ce să cred sau ce să fac,
Dar in curând sper sa scap...

M-am saturat de atata nedreptate,
De atâtea speranțe si vise eșuate
Nu inteleg de ce exista
Atata iubire de sticla...
De ce nu înțelege o data lumea
Ca trebuie sa isi găsească menirea

Toti sunt materialiști si corupți,
De aceea eu ma întorc acum
La fata care s-a facut intr-o clipa scrum...
Căci chiar daca nu exista,
Acolo te definești ca ființa
In acea lume, pe acel drum

Un ideal nedescoperit...