Inceputul

12 0 0
                                    

"ADIO"

Așa a început biletul scris de ea pe care l-am găsit dimineață pus în colțul mesei din bucătărie.

"Adio, nu mai suport să stau așa. Am intrat în rutina si nu îmi place. Nu ești tu de vina. Toată vina e a mea ca am acceptat să rămân intr-o stare de monotonie. Am să plec acum. Nu mă caută. Dacă vreodată îmi va fi dor te voi căuta eu"

Țin biletul în mana, îmi aprind o țigară și îl recitesc. Nu înțeleg nimic. De ce a făcut asta? De ce nu a avut curaj să îmi zică în fața? Întrebări sunt multe. Pregătesc o cafea si trag ingandurat din țigară. Biletul parcă s-a lipit de mana.
Suna telefonul. Este prietenul meu Derek.
-Salut! Ce faci, omule?

-Salut! Uite beau o cafea.

-Ce zici, mergem azi la mare? Sunteți în concediu si ar fi bine să ne distrăm un pic.
-Cine? Noi doi?
-Ce vrei sa spui? Tu, Allison si eu.
Oftez si torn cafea in cana.
-O să vorbesc cu ea și te anunț.
-Bine. Aștept telefon.Bafta!
-Salut!
Nu am vrut sa ii zic din prima ca Allison a dispărut. Mă pun iar la masa, aprind a doua țigară și sorb din cafea uitandu-ma la bilet încercând să găsesc un indiciu. Mă gândeam cu ce am greșit dar nu găseam răspuns. Avea dreptate.Viața noastră devenise monotonă. Nu făceam altceva decât să mergem la muncă și să venim acasă. Termin cafeaua si ma îndrept spre laptop. Îl aprind si ma apuc sa cercetez dacă există un mesaj sau ceva să mă lămurească. Nu am găsit nimic. Dau drumul la muzica, mă așez pe pat și încep să îmi vina tot felul de gânduri în cap. Se face după amiază. Îmi iau geaca si ies din casă. Nu știam încotro mă îndrept. Ajung la barul din cartier.Acelasi barman plictisit de viață.Ne cunoșteam de ani buni.
-Hei!
-Salut!
-O bere, te rog!
-Bere?
-Da da.
-Ok.E prima oară când ceri bere.
-Ei si ce. Se mai schimbă omul. Raspund eu tafnos
-Ai pățit ceva?
-Poate.
Îmi pune berea pe bar. Beau dar parcă nu are nici un gust.Amara...foarte amara sau poate așa simțeam eu. O termin si mai cer încă una.Nici nu mi-am dat seama că a trecut timpul așa repede. Am rămas doar eu cu barmanul. Vreau sa merg la toaleta dar nu mă ascultă picioarele.
-Mai servesti?
-De ce?
-Vreau să închid.Este ora 23.00
-Cat? intreb mirat
Am ramas pe gânduri încât nu am băgat de seamă cum trece timpul său câte beri am baut.
-Ok. Cat am să îți dau?
-46 pe șapte beri.
Eram uimit. Parcă am fost hipnotizat. Când mă scotoceam prin buzunare după bani suna telefonul.Derek din nou.Raspund cu un sfert de gura si plictisit rău.
-Dea!
-Bai unde ești? Ai zis că mă suni după ce vorbești cu Allison.
-O să vorbesc când am să o găsesc.
Răspund cu o voce stalcita.
-Unde ești?
-Unde vreau.
-Hai termina cu glumele proaste și zi-mi unde esti.
-La bar.
-Cel din cartier? În cinci munte sunt acolo!
-Mmm...bine.
Închid telefonul. Aproape că mă uit la barman doar cu un singur ochi.Platesc ce am consumat.
-Acum mai da o bere până vine Derek.
-Ultima să fie.
-Nu promit.Fie...ultima.
Intr-un final ajunge si Derek la bar. Nu am cronometrat oricum nu mai aveam relații cu timpul.
-Ce ai pățit?Ce e cu tine in starea asta? Ce s-a întâmplat cu Allison?
-Usooor cu întrebările. Îl opresc eu scurt.
-Hai acasă.
-Stai ca nu mi-am terminat berea.Barman mai da o bere.
-Ai zis că e ultima.
-Bine!
Îmi era din ce în ce mai greu să vorbesc. Am lăsat berea neterminată pe bar si am plecat. Pe drum nici unul nu am scos nici un cuvânt.Am ajuns acasă și rezemat de tocul ușii am îndreptat degetul spre bilet.Derek îl ia de pe masă, îl citește și se uită plin de mirare la mine.
-Asta e o glumă.
-Nu.
-Dupa 4 ani a plecat așa....fara explicatii?
-Se pare că da.
-Ai sunat-o?
Mă dezlipesc cu greu de tocul ușii. Mă îndrept spre camera si ma întorc cu telefonul ei.
-Suna o prietenă din agenda, suna parintii poate stiu ceva.
-Nu.
-Si ce o să faci?
-Am să o caut, am să o găsesc și am să îi cer explicatii.
-Cum o să faci asta când ea nu a lăsat nici un semn.
Mă așez pe scaun. Aproape că adorm în picioare.
-Hai să lăsăm asta. De mâncat, noi ce mai bem?
-Esti nebun,uite cum arăți.
-Si ce?
-Bem mâine.
-Eu vreau acum, mâine am treaba.
-Ce treaba?
-Sa o caut.
-Pfff.
-Bine. O să merg singur.
-Da o să mergi până la pat si ai sa dormi.
-Mdea...bine.
Cu greu mă ridic de pe scaun si ajung în camera. Iau geaca în mână și pic ca împușcat pe pat.Adorm

                                                                     **************


Unde e eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum