Unde e ea

Cautarea

E dimineață. Razele soarelui pătrund prin pleoape. Mă trezesc și încerc să mă ridic dar nu am putut. Mă uit la perna ei si oftez. Îmi caut telefonul. Nu e lângă mine si ma chinui să mă ridic din pat. credeam ca  doar am visat urât. Telefonul era în același loc unde am găsit biletul."Clar am visat" zic eu încrezător. Mă îndrept spre living. Pe canapea dormea Derek.
-Neata!
Deschide un ochi, se uită la mine si îmi răspunde răgușit.
-Neata!
-Bei cafea?
-Da.
Mă duc la bucătărie și pregătesc pentru cafea.Apare si Derek.
-Ba ce ma doare capul si ce vis am avut aseară.
Încep eu tinandu-ma cu mâinile de cap.Derek se uită la mine ca si cum mi-aș fi pierdut mintile si ma întreabă:
- Ce vis?
Mă apuc sa ii povestesc tot ce s-a întâmplat cu o zi înainte.
-Prietene, ai nevoie de un doctor. Ai înnebunit. A fost realitate, nu vis.
Nu voiam sa cred si o sun. Aud telefonul ei bazaind prin casă. Derek se duce in living si aduce biletul. Am simțit că totul se duce de râpă. Eu tot nu voiam sa cred.
-Vi cu mine? îl întreb pe Derek parcă fără vlagă.
-Unde?
-Sa o caut
-Normal.
Terminăm cafeaua, iau cheiile de la mașină și biletul apoi plecăm. Am început căutarea de la casa părinților ei. Bat la ușă și nu deschide nimeni.Insist si intr-un final apare tatal ei la ușă.
-Salut! Ce faci? Intrați, va rog.
Am intrat în casă și ochii mei o cautau.
-Allison e aici?
-Nu. Răspunde el hotărât.
Fara sa il cred m-am îndreptat direct în camera ei. Nu era acolo. Deschid șifonierul crezând că se ascunde acolo. Mă uit sub pat, nimic.
-Stiu ca e aici. Allison!!! Strig eu...
-Omule ai înnebunit! Tatăl ei foarte speriat.
Ii arat biletul si îmi confirmă că nu știe absolut nimic.Derek nu s-a mișcat de lângă usa. Parcă nu ma recunostea.
-Bine. Spun eu grăbit si dau să plec.
-Stai puțin! Mă oprește tatăl lui Allison. Explica-mi.
I-am povestit pe scurt si mi-a promis că dacă o să apară acasă mă va suna fara ezitare. Am început să o caut la serviciu, pe la prietene. Am repetat la fiecare persoană în parte aceeași poveste si singura dovadă era acel bilețel. Nimeni nu știa nimic. La serviciu nu a mai trecut de trei zile. Eu știam că este în concediu înaintea mea. Defapt concediul ei începea în aceeași zi cu al meu.
-Sunt doua posibilități.
Îmi spune Derek.
-Care?
Intreb de parcă știam ce vrea să spună.
-A plecat cu un alt bărbat ori s-a întâmplat ceva.
Refuzam sa cred așa ceva.
-Mai taci! Nu s-a întâmplat nici una din ce spui tu.
Suna telefonul, este tatăl ei.
-Salut! Mă gândeam....hmmm...nu ar fi mai bine dacă am anunță politia.
-Nu în nici un caz.
-De ce?
-Pentru ca am sa o găsesc. Nu s-a întâmplat nimic cu ea.
Am continuat căutările toată ziua. Ajungem seara acasă foarte obositi.
Mă îndrept spre raftul cu sticle păstrate pentru ocazii speciale.
Iau o sticlă de whiskey. O desfac si torn în pahare. Derek mai gânditor ca mine.
-Are dreptate si tatăl ei.
-Cu ce?
-Trebuie anunțată  politia.
Mă pune pe gânduri și mai tare. Iau o gura de whisky apoi îmi aprind o țigară și îl sun pe tatăl ei.
-Da cred că ar fi mai bine să anunțăm  politia.
-Bine, am să fac asta mâine la prima oră. Îmi răspunde cu teamă în voce.
-Iar eu voi căuta să o caut.
Aproape s-a făcut dimineață cat timp noi am tot vorbit și am băut whiskey.
-Ma duc acasă! Zice Derek cu o voce grea si adormita.
-Ramai aici e destul loc.
-Bine.
Mă îndrept spre camera si Derek spre living. Adormim.