A doua zi de cautari

6 0 0
                                    

Ma trezesc la fel ca in dimineata precedenta. Cu aceeasi durere de cap si ametit. Ma indrept spre bucatarie. In sfarsit am inceput sa ies din rutina, in loc de cafea mi-am pus un pahar de whiskey. Aproape sa beau din el apare Derek.

-Omule esti nebun?
-Pffff.....ma lasi.
-Tu vrei sa te distrugi?
Arunc paharul in chiuveta si ma trantesc pe scaun sprijinidu-mi capul in maini.
-Nu mai stiu ce sa fac. Daca s-a intamplat ceva cu ea?
-Calmeaza-te, totul va fi bine. Incearca sa ma linisteasca Derek.
Suna telefonul. Este tatal ei.
-Salut! Tocmai ce am terminat de vorbit cu un politai si mi-a zis ca trebuie sa vi si tu pentru a da o declaratie.
Oftez
-Bine, ma imbrac si vin.

Ii povestesc lui Derek mica conversatie de la telefon si iesim amandoi pe usa. Ne urcam in masina si ne indreptam spre sectia de politie. La sectie era foarte mare galagie si toata lumea era agitata. Apare tatal lui Allison impreuna cu politaiul care se ocupa de caz.

-Buna ziua! Sunt agent Jackson si o sa ma ocup de cazul dumneavoastra. Se prezinta el cu profesionalism.
-Buna ziua! raspund eu fara incredere.

Aveam impresia ca nimeni nu ma poate ajuta sau ca nimeni nu face nimic in privinta asta.

-Haideti in biroul meu sa discutam.
Ajungem in birou, ne asezam pe scaun....
Agentul respectiv a inceput sa puna intrebari.

-Cand ati vazut-o ultima oara?
-Este a trei a zi de cand nu stiu nimic de ea.
-Am inteles de la tatal ei ca a lasat telefonul acasa si un bilet pe masa cu un mesaj vag.
-Da, asa este.
-Aveti biletul la dumneavostra?
-Nu din pacate dar o sa trec pe aici si o sa il arat.
Au mai urmat cateva intrebari generale apoi ne ridicam toti trei si ne indreptam spre iesire cand agentul striga si ne asigura ca totul va fi bine si va fi gasita. Nu aveam deloc incredere in el. Stiu cat de promte sunt organele legii si cat de mult se implica in situatii de acest gen.

Il duc pe tatal ei acasa si eu cu Derek ne oprim la o cafenea in oras. Ne comandam cate o cafea si ceva de mancat. Amandoi eram istoviti de orele putine in care am dormit.

-Oare este in alt oras? In alta tara? Incep eu conversatia.
-Nu stiu ce sa zic. Imi raspunde Derek.
Terminam de mancat si ultima picatura de cafea si plecam. Pe drum Derek imi spune ca se duce acasa si o sa ne vedem mai tarziu. Aprob si ne despartim. Ajuns acasa dau drumul la muzica si iar ma pun pe scormonit. Telefonul ei a ramas aprins. Poate o sa trimita un mesaj sau o sa sune vreodata. Nu aveam puterea necesara de a mai face ceva in ziua respectiva. Am stat intins in pat cu ochii in tavan, ma gandeam, ascultam muzica si asteptam un semn. Se face seara tarziu si primesc mesaj de la Derek:

"Salut! Am adormit cand am ajuns acasa si nu ti-am trimis mesaj. Ne vedem maine, dormi si tu. Noapte buna!"

Adorm cu muzica pornita.

Unde e eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum