Dragoste neprevăzută

Capitolul X Prima zi de Campus

Era  prima  zi de Campus. Mă  trezisem năucit  de ceea ce făcusem
Eram mahmur  de-al binelea
Aveam nevoie  urgent  de apă.

Am băut  un litru  dintr-o înghițitură.
Și cu sufletul încărcat  am început sa mă pregătesc de Campus.
Atunci mi-am  spus în gând  că  poate  tot ceea ce am eu în minte, a fost doar un vis,așa  că  am fugit  repede  la telefon să  citesc mesajele.

Din păcate  era adevărat. Chiar îi  spusesem  Melissei  că  o plac.
Chiar îl tradasem  pe Silvio.
Durerea  mi-a reapărut  în suflet  gând indù - mă că trebuie  să dau ochii  cu Melissa.
Nu știam ce trebuie sa fac și Cum sa mă comport.
Îmi spuneam deseori  pe tot parcursul drumului  spre biserică.  "Oare  să îi  spun adevărul? " "Sa îi  spun că  a fost  o greșeală  de moment,pe care am facut-o  la beție "

Mergeam pe stradă  și eram cu totul dezorientat  cu privire la ce trebuia sa fac.
Nu voiam ca Silvio sa afle de cele întâmplate, așa  că  am decis să  nu îi spun.
Într-un final am ajuns la biserică și am zarit-o  de la distanță  pe Melissa.
Avea un zâmbet crispat, semn că  nici ea nu știa cum sa se comporte .
Am salutat  pe toată  lumea.
Inclusiv pe ea. Fără  nici o ceremonie,fără sa fac vreo fanfaronada. Am spus simplu
-Bună  dimineața! 
După care mi-am  continuat activitatea.
Ziua a decurs normal. O țineam pe Melissa la respect,nu voiam sa dau de bănuit nimănui ca avem sentimente  unul pentru altul.
Mă gândeam deja cum ar reacționa Silvio dacă  ar afla.

Așa  a trecut și prima zi de Campus,o zi în care m-am comportat cu răceală  cu Melissa.
Nu merita asta, voiam din tot sufletul sa vorbesc  cu ea, dar  nu voiam sa dau de bănuit nimănui.
Ziua a trecut repede. Ceea ce nu mă așteptam.
A fost  o zi frumoasă  în care ne-am jucat  am dansat,și am învățat multe lucruri frumoase.
Mă așteptam  să fiu mai trist,dar copiii de lângă  mine mi-au făcut ziua mai bună,și umplandu-ma   de îmbrățișări și pupici.
Erau ca  niște îngerași pentru mine,deși erau deja în clasa a VI-a.
 
Nu am vorbit aproape  deloc cu Melissa  în afară  de o discuție pe tema  unui dans pe care trebuia sa îl pregătim.
S-a făcut seară. A venit timpul  sa plecăm  acasă.
Melissa  ezita să  plece,astfel mi-am spus:
"-Pe mine mă așteaptă".
Nu pot sa rămân un laș mereu.
Trebuie  să  pun totul la punct.

M-am  uitat prin jur și eram singurii  care rămăseseră, așa că  m-am  apropiat de ea.
-Ce faci Melli? 
-Bine Igor.  Vreau  sa te întreb dacă  ești ocupat în seara asta...

Nu știam  ce sa îi  răspund. Eram curios ce va urma sa îmi zică după răspunsul meu.
Oare  îmi va cere o întâlnire ? *m-am  gândit eu,după care i-am răspuns:
"-Nu. Sunt liber  în seara asta "
Mi-a zâmbit cald,după care m-a întrebat.
-Am o rugăminte la tine. Merg pana la bunica, și mi-e frică  să merg pe întuneric.  Se poate  întâmpla orice. Sunt atâția  proști pe străzile  astea,așa  ca voiam sa te rog să  mă  conduci până  la bunica... Evident, nu te oblig,iar dacă nu vrei,nu mă supăr.

-Melli. Terminò cu fanfaronada  asta, știi  doar că  mi-ar face plăcere sa te conduc.

Nu neapărat  ca as fi vrut  sa merg,dar nu am mai  rezistat  să  o văd Cum se "smiorcaie" în fața  mea.

I-am  cerut sa îmi dea  rucsacul  ca  să  o ajut, iar de data asta mi la dat fără nici o ezitare.
Mi-a mulțumit și am plecat.

Mă  simțeam ciudat,pentru ca nu voiam ca lumea de pe strada sa ne surprindă  apropiați,așa ca am păstrat  putina distanță  intre noi.

M-a surprins felul ei de a fi,sinceritatea ei. Când rostea  un cuvânt punea mult suflet. Nu era  nici prea  vorbareată,și nici prea tăcută.
În seara  aia  simțeam că  mă indragosteam,dar nu voiam sa se întâmple asta.
Era un duel intre rațiune  și  suflet.
Rațiunea  reprezenta ceea  ce e bine  de făcut. Iar ea îmi spunea sa mă abțin, căci astfel mă voi certa cu Silvio
Iar sufletul  reprezenta  cea ce simțeam,și în acel moment  simțeam că  o plac.

Pe drum  am trecut  pe lângă  Maya  Sofia,care mergeau agale împreună  cu un grup  de băieți.
Săreau  în sus și se simțeau  bine,dar nu asta ma  surprins  în atitudinea lor.

Ceea ce mă surprins a fost că  i-am  salutat, și nu am primit nici un răspuns...

Nu știam  de ce se întâmplase asta,dar apoi m-am  gândit  la mesajul primit de la Maya în care nu i-am  răspuns.
Nu era primul moment  în care mă simțeam  vinovat pentru asta.
Nu îmi plăcea  sa știu  că  o persoană  este supărată pe mine. Ăsta a fost abilitatea  care mi-a  marcat  toată  vara...
Ne-am continuat drumul spunandu-mi formula magică.  "Mă  voi gândi la asta mai târziu "
De data asta a funcționat.

Într-un moment de liniște Melissa  mi-a spus:
-Ai observat  ceva  în comportamentul  lui Maya?
-Da am observat. Știi cumva ce are? *I-am spus  eu
-Mă tem că  da.
-Haide Melli. Spune  odată,nu mai fă atâta  teatru.
-Știi. Maya e verișoara mea,suntem  foarte bune prietene, și mi-a mărturisit astăzi  că  te place.
Mi-a zis că  te place de mult  timp.
De acum doi ani...Dar a plecat, și nu a putut sa iti spună.
-Nu cred asta Melli.
Nu am motive sa cred  asta. De când  a venit  acasă  nici măcar nu  am vorbit, și nu pot sa îmi dau seama  cum poate cineva sa te placă  doi ani fără sa te vadă? !?
Asta e o glumă?  (*am întrebat eu furios)
Nu mi-a arătat niciodată  că  mă place.

Melissa  m-a întrerupt:
-Gata.Scuze. Dar ea așa  mi-a zis. Nu te  supără pe mine.

-Melly.Stii că  nu mă supăr niciodată.Dar mi se pare ciudat sa placi pe cineva  și  să  nu îi  arăți  asta. Ba chiar mai mult. Sa pui capul în pământ.

-Hei Igor. Gata. Calmează -te.
Noi în loc să  ne gândim la noi. Ne enervam pe alții.  *A spus Melly  puțin rușinată,voind parcă sa își retragă cuvintele.

Ma  surprins aceasta frază ,așa ca am încremenit, dar mi-am revenit  repede și am adăugat fără să  îmi ascult  rațiunea:
- Sa știi  că  ceea  ce Ti-am zis acum două  seri este adevărat. Eu chiar te plac.
*Eram uimit de ceea ce am zis. Parcă  îmi vorbea gura  fără ca eu sa vreau.
-Și eu te plac Igor. *mi-a răspuns ea timid,și cu  dulceață  în voce.

-Sa știi  că  m-am gândit  mult la tine. *I-am zis eu după ce ajunsesem deja la ea acasă.

-Și eu m-am  gândit  la tine și la fraza aia. "Te plac. Am glumit,dar ia-o în serios "
Nu știam  dacă ai glumit sau  ai vorbit serios.
Zilele astea ai fost așa  de rece cu mine.
De ce M-ai tratat așa  Igor?

- Îmi pare rău  Melly.
Eram stresat din cauza prietenului meu Silvio. Nu vreau ca el sa afle.  M-ar urî  toată viața.

-Bine,acum înțeleg înțeleg... Și acum, e și  Maya. Nici ea nu trebuie  sa afle...

-Mă simt ca  intr-o Telenovela spaniolă  i-am spus eu râzând.

-Ea m-a îmbrățișat strâns,și mi-a spus că  trebuie  să intre.

Îmi era așa  de ciuda,pentru că  îmi venea  sa o sărut  dar nu puteam reacționa  normal.
Eram intr-o vrajă.
Vraja dragostei.

Deși  simțeam ca și  ea își  dorește  apropierea  buzelor,nu puteam face nimic. Eram prins în vrajă.

Așa  că  ne-am luat rămas bun  oferindu-ne o îmbrățișare unul altuia.
I-am simțit parfumul, și am alergat de bucurie pana acasă.
Eram mândru de mine.
Făcusem un pas  important, dar în același  timp  eram și dezamăgit  de mine  pentru că  nu am reușit  sa o sărut,deși îmi doream asta...