Ești trist, te uiți pe geam și vezi
În liniștea ce te apăsa,
Doi ochi căprui și alții verzi,
Ce parcă-n pace nu te lasă.
Te uiți pe geam. Afară plouă.
Te-apucă o stare de plictis.
Te uiți la ceas, e încă nouă
Și totu-ți pare ca-ntr-un vis.
Și ploaia ce se întețește,
Te face să te simți nebun.
Și căzi că soartă te lovește
Bătând mereu același drum.
Dorești să fugi în lumea largă
Sperând că vei scăpa ușor.
E-o lumea crudă și nedreaptă
Înconjurată de mulți nori.
Și față ta cea cenușie
Se-ngalbeneste și mai mult.
E-atâta liniște târzie,
Și-n jurul tău totul e mut.
Nu poți vorbi,nu poți visa
Căci teamă parcă te cuprinde.
Ești numai tu în lumea ta
Prins printre multe cuvinte.
