Plasmuire

17 2 2
                                    

Cu ochii deschisi visezi un ocean

Si spumele-i negre s-agita in van.

Te uiti magulit. In zari deslusesti

Corabii albastre. E tot ce privesti.

Apoi, chiar pe mal, langa tine apare

O fiinta ce-i alba, ce cauta-n zare.

E inalta si slaba. Te-ndeamna sa vezi,

Te roaga s-o atingi si chiar s-o privesti.

Si totul in jur imediat dispare,

Chiar pescarusii ce se vedeau in zare.

Cerul e rosu. Inflacarat. E scrum.

Fiinta ciudata ti-apare pe drum.

Un fulger brazdeaza albastrul tau cer,

Te uiti in jur si te simti stingher.

Acea fiinta parea a fi o ezitare...

Dar era... plasmuirea mintii tale.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 23, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

TranslucentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum