" Cine inchide ochii se trezeste"
Romania, mijlocul anilor '35. Guvernul este instabil, dar hotarat pe o anumita chestiune: lansarea unui concurs care cuprinde toate ariile stiintei, premiul materializandu-se in patru ani de studiu la o...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Patul meu era din lemn de nuc si dadea spre fereastra . Era simplu, dar elegant. Mijlocul apartamentului era impartit , si in acelasi timp despartit, de o usa comuna. De aici, puteai fara prea mare efort sa privesti lung mica gradina, iar mai apoi o ingusta strada care ducea spre universitatea Cambridge. Totul era intim si linistitor, exact cat sa-mi satisfaca nevoile. Langa geamul gros de sticla, in colt, era pozitionata o biblioteca modesta, cu cateva carti englezesti prafuite pe rafturi, mai mult de forma, si imediat langa, un birou lung, lacuit, clasic, pastrand tonul camerei. Tablourile erau standard, in total trei, pe peretii tapetati in albastru deschis. De-a lungul patului, la o distanta relativ mica, se aflau doua noptiere, fiecare cu cate o lampa de noapte. In coltul opus, umbrit, te puteai aseza pe o sofa ingusta si pe doua fotolii de lemn pe culori calde combinate cu piele. Becul electric, la inceput, mi se parea ca bate slab, dar mai apoi m-am obisnuit cu el. Camaruta mea indeplinea toate caracteristicile uneia studentesti: nu era nici prea mult, nici mai putin. In schimb, partea Lilianei era mai luminoasa si mai aerisita. Mobila o imita perfact pe a mea. Dar nu eram mahnita. In fond, noi singure am decis care unde cum doarme. Plus, toate acestea erau provizorii, de scurta durata, accentuand relativa noastra sedere scurta. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns a fost sa merg la toaleta. Eram norocoase: fiecare camera avea propria baie. Precipitata de demersul aprig al lucrurilor, fiorii imi tulburan linistatea de mormant proaspat insusita, de cateva luni. Apoi, mi s-a infatisat domnul Rait, cu ochii lui ageri si inteligenti, iar apoi m-am linistit. Formalitatile sunt mereu discutate cu coordonatorii- asta trebuia sa constituie un crez care trebuia sa fie obsesiv repetat, angoasa pricinuita, e limpede, de acomodare. Concludent, am adormit fara macar sa realizez aspectul. Nu stiu cate ore, daca nu zile au trecut, pana sa-mi bata Liliana cu mana ei fina in usa proaspat vopsita:
- Mina? Ar trebui sa te scoli. D-ul Rait vrea ca intr-o ora sa ne adunam toti , la centru.
Mi-am simtit pleopele cum se deschid mecanic cu genele negre lungi ridicandu-se. Dupa cateva mici sfortari, fara obiectii, m-am sculat definitiv, cu caldura somnului imbuibata in oase, uitandu-ma la pendulul ceasului de perete, indicand obiectiv matinala, restrictiva ora . Ce insemna defapt acest centru? O fi asemanator cu o ambasada? Poate aici, centru era totuna cu ambasada Romaniei la Londra. De ce nu stiu aceste amanunte? Dupa timpul desteptarii, am traversat repede camera Lilianei, neavand ragaz sa ii analizez toate particularitatile, si am iesit afara, unde, langa o tufa decorativa, fuma linistita tovarasa mea de drum. Ea stinse cu indemanare tigarea, si o urmez pe o alee umbrita.
- Unde mergem?
-La centru, nu ti-am mai spus? Zise ea distrata.
- Bine, dar ce este ''centru'' asta?
- Acolo sta Rait si cateva oficialitati din partea Romaniei care monitorizeaza programul. Parca ti-am mai explicat asta..
