The Mystery Of Blake ( În editare generală)

2.Prima conversație(editat)

  

  Am încremenit. Nici în cele mai groaznice coşmaruri ale mele , nu mi-am închipuit că , dacă eu o să ajung în situaţia asta , o să mă întâlnesc cu el acolo. De fapt, să mă întâlnesc cu ambii acolo, pentru că ambandoi au aceiaşi comportament , nu degeaba sunt prieteni. În pofida faptului că-mi place de Blake n-aş vrea să port o conversaţie cu el. Mi-au fost îndeajuns poveştile îngrozitoare să-mi dau seama de caracterul lui. Tot ce emană el e pericol, iar eu nu vreau să vorbesc cu el, e prea înfricoşător. se spune că :
" Să nu judeci o carte după coperta", e adevărat, doar că Blake mereu va rămâne un enigmatic, şi sincer, nu vreau să-i testez puterile. Iar dovezile că el nu este tocmai un sfânt sunt multe. 

Anul trecut, un puşti dintr-a nouă a simţit pe pielea lui că nu e bine să te pui cu Blake. Fiind nou în oraş şi necunoscandu-i puterea. Tipul a mers la o petrecere, petrecerea de deschidere a anului, făcută de tipii populari. Ea fiind cea mai mare petrecere din oraş, vorbindu-se despre ea din cauza accidentului şi numărul mare de oameni participanţi, săptămâni bune. Cody, aşa îl cheamă, se aflase în faţă uşii iar Blake voia să între, ceea ce nu ştia el , era că, atunci când ei intră, nimeni nu le comentează, oamenii făcându-le loc din frică, iar cu timpul pentru ei devenind o obişnuinţă. Blake îi făcu semn să o şteargă, dar el s-a răzvrătit,proastă mişcare,a ajuns la spital cu nasul şi buza ruptă,şi cu o mâna fracturată,pe deasupra, l-au internat în spital o săptămâna pentru investigaţii,şi dintr-un oarecare motiv Blake a scăpat nepedepsit pe motiv că nu există plângere împotriva lui. Lupta a durat minute bune, Drew convingându-l că îşiiroseşte timpul şi că va fi şi poliţia implicată şi nu merită. De câte ori Cody îl vede pe coridor îl evita, întorcându-se din drum dacă veneau unul spre celălalt. Chestia "bună" din asta este că toată lume îl cunoaşte devenind destul de popular.

Ochii lor curioşi mă străpungeau, iar dacă asta nu era de ajuns , acum, mă priveau amândoi inexpresiv. Îmi mut privirea în pământ ruşinată. Inima îmi bătea în piept cu un ritm crescendo, auzind-o în urechi cu fiecare ritm accelerat pe care o lua,corpul îmi tremură încet iar eu am nevoie de toată stăpânirea de sine , pentru a-l face să se oprească.Îmi strâng mâinile în pumni şi îmi ridic uşor capul. Cei doi băieţi vorbeau în şoaptă şi oricât am încercat să aflu ce vorbeau, am eşuat. Mi-am muşcat buza inferioară din toate puterile încercând să mă adun, trebuie să fug dar picioarele îmi sunt împietrite. Dacă ei voiau să stau , înseamnă că treaba nu e bună. Oare ei ştiu că suntem colegi? Probabil nici nu îi interesează, ar fi grozav asta , dacă reuşesc să scap de aici.Întorcându-mi privirea spre ei , îl văd pe Blake venind spre mine. Frică mă inundă cu fiecare pas lejer pe care Blake îl face spre mine. Reuşind să-i dau un imbold trupului, mă întorc să alerg dar fugă mi-a fost întreruptă de o mâna care îmi prinde încheietura, iar mii de furnicături îmi împânzeşte mâna, tremur şocată închizându-mi ochii.  Îmi prinde cu forţă mâna şi mă întoarce spre el. Ochii lui reci îmi analizează faţă iar un rânjet ironic i se plasează pe chip , neirosind timp se întoarce şi mă trage , fără voia mea, spre înfundătură. 

-Poţi să pleci, Drew!,replică el scurt, încă ţinându-mă de mâna. Strânsoarea lui diminuându-se dar corpul meu rămânând forţat. Ce-o să se întâmple cu mine? inima îmi accelera la acest gând,frică transformându-se în spaima. Cât de rău e să fi omul nepotrivit la momentul nepotrivit,nu credeam că am să înţeleg asta vreodată, dar ghinionul face să mi se întâmple asta în momentul de faţă . Încep să-mi muşc buza inferioară puternic, şi mă abţin să nu plâng. Nu înţeleg de ce ia spus să plece , de ce vrea să fim doar noi doi? Sper că nu o să-mi facă nimic. Vreau atât de mult să mă duc acasă.