The Mystery Of Blake ( În editare generală)

22.Chris

     Lichidul dulce şi cald îmi invadează gura iar înăuntrul meu se încălzeşte. Picioarele îmi sunt încrucişate pe banca din curtea lui Chris, iar frigul îmi zgribulește firele de păr de pe corp. Continui să tremur şi să privesc ȋn gol ,oricât de frig e afară n-aş vrea să mă ridic de aici. M-am aşezat prea confortabil iar durerea din sufletul meu îmi îngreunează starea de confuzie în care mă aflu din ziua aceea blestemată . A doua zi n-am mers la şcoală, am plâns încontinuu şi m-am prefăcut în fața părinţilor cǎ m-ie rău. Ştiu că nu m-au crezut am văzut-o pe chipul lor, dar, surprinzător nu m-au chestionat şi m-au lăsat singură acasă, chinuită de propile gânduri şi sentimentele sumbre ce-mi invadau inima și trupul.
Pe Blake nu l-am mai văzut tot de atunci, inima mi-e frântă, mă simt atât de confuza și de distrusă ȋn interior. Nu ştiu ce-o să fac de acum încolo. Cum voi da ochii cu Blake, sunt atât de nesigură pe propile sentimente, pe mine în general. Mã urăsc pentru cã sunt prea sensibilă, și uneori nu pot să-mi exprim sentimentele...prea slabă . Pe Nathan nici nu vreau să-l văd, lucru imposibil. Dar mi-am promis mie însumi cã nu o sã îi mai acord atenţie, nici nu vreau să-l privesc ,mi-a făcut destule. Cum i-a putut zice de sentimentele mele, când mie mi-e frică să port o conversaţie cu Blake, de la început la sfârşit. Niciodată nu i-am făcut nimic ,în afară de cuvintele pe care i le aruncam, poate e rănit de vorbele mele, dar cât de departe poate să ajungă, încât să mă simt atât de expusă în faţa tuturor. De parcă gândurile mele pot fi citite de toţi iar eu mă simt inferioară lor deşi nu trebuie. Dacă ştiam că Nathan mã dispreţuieşte atât, l-aş fi lăsat ȋn pace. E adevărat că îi spuneam lucruri grele, dar ce a făcut el e răzbunător ,n-aş fi crezut că se va ajunge aici.

- Allison, mă deprimi! Fii şi tu mai veselă, mereu ai spus că nu merită să plângi după un băiat, fie el Blake, iubirea vieţii tale! ,spune el iar când privirile noastre se intersectează îi pot observa îngrijorarea.

Se uitã la mine apoi îşi încrucişează mâinile la piept şi mă priveşte indiferent. Ştiu de ce e supărat, încă nu mi-am cerut scuze. Când am ajuns la Chris, aveam aceiaşi stare naşpa. Când m-a văzut atât de confuză, mi-a deschis mai tare uşa fără să zică nimic şi m-a invitat în casă. Am pătruns jenată, iar eu niciodată n-am fost jenată în preajma lui. Probabil e supărat că am pus un bãiat stupid înaintea prieteniei noastre. Dar nu e aşa ,fac diferenţa, doar că starea mea de spirit era încărcată și aveam nevoie de un moment singură. Mă ridic în picioare şi îl îmbrăţişez strâns, strângându-mi mâinile în jurul gâtului lui, sprijinindu-mi capul pe umerii lui. Continui să îl strâng dar Chris rămâne în aceiaşi poziţie. Mi-a fost atât de dor de el. Cand m-a văzut atât de rătăcită, mi-a făcut o ciocolată caldă, apoi a ieşit în curtea din spate, curioasa, l-am urmat luând cana de pe masă. Mă cunoaşte atât de bine, și deşi e supărat pe mine, nu reacţionează şi îmi aruncă totul ȋn faţa, Chris e atât de bun iar eu niciodată n-am putut sã ajung să fiu îndeajuns de recunoscătoare petru toate gesturile mici făcute de el. Dar știu că suntem prieteni şi orice am face, întotdeauna o să fim uniţi, n-o să conteze deloc lucrurile făcute unul pentru celălat atâta timp cât  ne susţinem reciproc.

  De obicei, eu şi Chris vorbim prin mesaje, webcam şi telefonic. Săptămână asta n-am vorbit deloc, şi de abia aşteptam să-l văd pentru a-mi cere scuze, nu-mi place când prietenii mei sunt supăraţi pe mine.

- Îmi pare rău, Chris ! , îi spun eu în timp ce măresc strânsoarea. Oftează iar pulsul inimii îmi creşte. Îşi înconjoară şi  el mâinile pe suprafaţă spatelui meu şi începe sã mã strângă tare. Corpul meu, o dată rigid, redevine relaxat iar tensiunea dintre noi  s-a spulberat în doar câteva secunde. Aveam dubii iar acum parcă simt cum totul redevine la normal între noi doi. Una dintre zecile de probleme acumulate ȋn zilele astea a dispărut ,iar eu  simt că pot respira uşurată.
Încă nu pot da ochii cu Blake, nu am puterea necesară, şi nu ştiu când voi putea.

Chris îşi desprinde mâinile de pe spatele meu şi face un pas înapoi. Încearcă să facă pe supăratul dar sclipirea jucăuşă din ochii lui îl dă de gol. Îşi încrucişează mâinile la piept si mă priveşte curios. Acum e momentul în care eu îmi cer scuze, ştiu că asta aşteaptă, mereu se întâmplă aşa. Ştiu că deja sunt iertată, dar ca oricărui băiat, lui Chris îi place să i se acorde atenţie, iubeşte ăsta, şi mai iubeşte sã mã enerveze şi să mă ţină în suspans, adoră asta.

-Chris, ȋmi pare rău cã nu am venit să te conduc duminică şi că nu am vorbit deloc toată săptămâna...

-Hmm, continuă, s-ar putea să te cred.

Mă încrunt dar decid sã continui.

- Sunt o prietenă oribilă, sunt o proastă, sărită de pe fix ,cu capul în nori, care acordă mai multă atenţie uni băiat decât propiului prieten. Dar sunt binecuvântată cu un prieten înţelegător, inteligent şi frumos care mereu o să mă ierte pentru că n-o sã scape niciodată de mine. Te rog iartă-mă!

În următoarea secundă mă îmbrăţişează , iar braţele lui calde îmi transmit aceiaşi stare. Braţele lui sunt călduroase, iar, parcă, frigul se diminueaza sub atingerea lui fermă. Se desparte din strânsoare iar zâmbetul sincer îi brăzdează faţa, îi zâmbesc şi şi fericită cã s-a terminat totul.

- Te înţeleg ,Allison, doar că era atât de frustrant că m-ai lăsat pentru el. Ştiu starea naşpa prin care treci, iar data viitoare, o să fiu lângă tine să te susţin. Nu-mi place când ne ascundem unul de altul, de asta suntem prieteni, spune pe apostrofător şi îşi trece mâna prin păr, mândru de discursul lui.

Ştiu cã ȋn tot actul ăsta amuzant e un adevăr. Nici mie nu mi-ar plăcea dacă prietenii mei  acordă mai multă atenţie persoanei iubite. Și s-ar izola complet când există acolo cineva care să-l înţelegă şi să-l asculte.

  

E adevărat că într-o zi, n-o să-ţi mai petreci timpul cu prietenii. O să apară cineva în viaţa ta şi o să vrei să fi mereu cu ea,o să ai responsabilităţi şi familie. Dar eu nu vreau sã fiu aşa, nu vreau să fiu pusă să aleg între prieteni şi iubit, iar mintea ȋmi fuge instant la Blake. Cât mă pot amagi singură, încep să detest asta. Doar că ,un prieten adevărat sau iubitul tău n-o să te pună să faci o asemenea decizie. Vreau să îmi păstrez prietenii atât de mult cât vreau să ştiu că înăuntrul inimii misterioasă a lui Blake se află puţine sentimente şi pentru mine, oricât ar fi ele de mici. Să ştiu şi eu că sunt destul de importantă pentru el. Iar asta mi-ar face inima să se înmoaie iar eu m-aş trezi mai îndrăgostită și zăpăcită după el.

- Nu înţeleg ,cât îţi poate lua să ajungi, dacă eram eu, făceam zece minute!  ,spune Chris nervos, iar eu mă abţin să nu râd.

Se aşează pe banca şi îşi mişcă repetat piciorul de suprafaţă pământului. Chris nu e o persoană prea răbdătoare, deloc chiar. E destul de punctual, şi face urât când cineva nu respecta ora fixă. Mă aşez pe bancă şi îmi incrucişez mâinile în poală. Trebuie să i se fi întâmplat ceva lui Megan să întârzie .

- Calmează-te, cu siguranţă Megan n-ar vrea să întârzie, nu mai fi un copil!  ,îi spun eu şi îi scot limba.

- Vorbeşte tipa matură! , mă ironizează el iar eu îmi dau ochii peste cap.

-Megan, ştii de când te aşteptăm!  ,mă întorc încruntată iar în spatele meu Megan respira greu şi îşi prindea părul într-un coc.

- Nu e vina mea că lui Drew i s-a părut amuzant să înfurie un câine de mărimea unui cal!

- Exagerezi... ai spus cumva Drew? , întreb eu curioasă şi entuziasmată.

- Da, trebuia să vin cu el aici, pe motiv că are treabă în zonă!, spune ea şi îşi încrucişează mâinile în piept .

   Chris ne priveşte încruntat. Iar eu le propun sã intrăm ȋn casă, se făcuse destul de frig.

Îmi cer scuze că nu am putut posta mai des. Dar în săptămână asta am avut teste şi ascultări . Nu știu când voi mai posta, deoarece toată perioada asta o să fie la fel. Love you Xx .