Iubire Intr-o Manastire

Viata impreuna cu El !

 Uitandu-ma atent in ochiilui  puteam zarii doua picaturi de lacrima ce I se scurgeau pe obraz. L-am mangaiat usor si i-am sters lacrimile . Fara sa stiu si fara sa vreau incepusem sa izbucnesc in plans. 

   -Scumpa mea ... de ce plangi ? (m-a intrebat Daniel , iar dupa cateva secunde I-am simtit mana lui fina pe obrazul meu , stergand acele lacrimi nevinovate )

    - Mi-ai lipsit , atata timp despartita de tine , viata mi se parea un cosmar ! De cand te-am cunoscut am simtit ca intre noi doi este iubire adevarata , puternica si nu pot sta departe de tine! Oricat as incerca , intelegi ?

    - Inteleg , dar uite .. acum esti cu mine , nu ai de ce sa iti fie teama , totul  va fii bine ! Iti promit!

  L-am luat de mana si am pornit pe deal in sus , spre manastire , simteam fiecare emotie , fiecare fluturas in stomac , el era alesul meu si nimeni nu il putea inlocui . Priveam in jurul meu ..ERAM FERICITA ! Simteam ca eu traiesc cu adevarat din nou , am tot ce mi-as dorii !

Nu mai aveam mult , insa de la cat de obosita eram m-am asezat pe iarba proaspata si verde , ma uitam la cer , un albastru senin , norisorii pufosi imprastiati pe tot cerul , soarele cu razele lui blande de caldura , ne incalzea pe amandoi si nu numai trupeste ci si sufleteste . Era raiul pe pamant . Stiam ca poate aceste momente nu vor dura la nesfarsit , ca mama si familia vor afla ca am fugit departe , se vor ingrijora , vor chema politia , iar eu ? Unde ma voi ascunde ? Ce  voi face ? Imi voi abandona scoala doar pentru DRAGOSTE ? Nu aveam de unde sa stiu .. in capul meu se dadea o mare lupta , gandurile rele isi faceau loc , iar cele bune incetul cu incetul dispareau , incepusem sa imi revin la normal ... sa ma gandesc ca poate tot ce faceam nu era o idee buna , trebuia sa ma intorc acasa . DAR CUM !!!!!! ??  Il iubeam enorm si nu voiam sa il abandonez asa , insa in acelasi timp ma gandeam ca imi voi distruge viata de mica....

Gandurile mele puteau continua pana la sfarsit , insa Daniel a vazut ca sunt abatuta si ma abordat :

- Esti bine ? Simt ca esti cam tulburata .... ce s-a intamplat ? Este cumva ceea ce cred eu ?

-Da , Daniel , ce voi face cu studiile mele , cum ma voi descurca in viata ?! Unde vom lucre ...

-Of , cata dreptate ai !

- Gandeste-te , daca noi nu ne continuam studiile vom ajunge cu un serviciu de doi bani , nu vom avea bani de mancare, bani de o casa a noastra . Oare e bine ce am facut ?

-Din pacate , nu este! Ai dreptate , am actionat inainte sa ne gandim ...

- Cum ma voi intoarce acasa ?

-Chiar vrei asta ? Imi va fii dor sa te tin de mana din nou ...

- Stiu...atunci voi ramane ...

-Studiile le poti continua la manastire , sunt multi profesorii aici .. vei invata multe , iar eu voi merge sa dau bacul la Piatra Neamt , ce zici ?

-Adica vei sta si vei invata cu profesorii de aici ?

-Sigur , nu crezi ca e o idee buna ? Va fii super !

- Facultatea ? Ai uitat de ea ?

- Ne mutam la Piatra Neamt ! Nu e departe ... si poti sa iti continui si tu liceul , va fi super !

-Ok , vom vedea .. oricum vreau sa stii ca te iubesc....

-Si eu , niciodata nu te voi parasi ...

Mi-a oferit un sarut tandru si am pornit din loc ...

Ajunsi la manastire niste dascalii ne-au intampinat si ne-au condus in camerele noatre .

*In camera :

-Aici este camera, ne vedem la ora 6 in manastire , se tine slujba , ok ?(spusese dascalul )

-Da ! ( a raspuns Daniel )

Dupa ce s-a lasat tacere in camera si am auzit ca dascalul deja please , l-am intrebat pe Daniel :

-Vom sta impreuna ?

-Da ... nu te voi deranja promit .

-Si cine doarme pe jos ? Este doar un pat ..

-Eu dorm , nu voi lasa sa ti se intample ceva !

Mi-a dat un pupic pe frunte si a inceput sa despacheteze .

-Te ajut ? ( L-am intrebat eu )

-Nu e novoie .. ma descurc !

Observasem ca else uita fix in geamantanul lui , nu puteam stii ce ascunde acolo , insa am indraznit sa ma apropii .. Era o  poza !

-Cine e ?

- Eh .. nu conteaza ( si a bagat-o repede in buzunar )

-Te rog .. intoarce-te si spune-mi .

L-am luat de mana si l-am privit in ochii , nu isi putea ascunde lacrimile ... asa ca l-am intrebat agitate :

-Ce s-a intamplat ? Spune-mi cine ?

-Mama mea ...

-Ce e cu ea ?
-Imi va fii dor !

Urma sa ne petrecem cele mai frumoase monete impreuna , chiar daca urma sa ne pierdem familiile . Noi credeam in Dumnezeu si stiam ca el ne va fii alaturi in orice moment al vietii noastre !  

Ziua urmatoare *

Crezusem ca sunt in regula , insa ce se intamplase ma socase .... VOIAM SA PLEC !

tO BE CONTINUED....