The Black Wolf

SINGUR ÎN NECUNOSCUT

     O lumina puternica brazdeaza cerul  și ploaia se prelinge pe frunzele fragede , nou apărute. Un foșnet subțire se aude din tufișurile de la poalele unui brad falnic. Un lup se ascunde acolo. Max își trage labele sub el , infrigurat. Blana lui de pe ceafa se zbarleste la auzul următorului tunet , care răsună în întreaga pădure ca un ecou primejdios. Blana lupului e neagra și ochii sai albastrii te privesc amenințător.

    În sfârșit ploaia se oprește și soarele se scutura ,aruncând raze de lumina , ca un câine auriu. Max nu știe unde se află   ,sau ce s-a întâmplat. El iese din pădure îngândurat  , și se îndreaptă spre râul care curgea limpede. El își vede reflexia și amintirile ii trec prin fata ochiului ca o strălucire puternica . El reușește sa înghită un mârâit și indignarea i se citește pe fata , privind cu scârbă urma unei mușcături pe gat, lăsată de Lupii Nopții. Doamne , cat îi mai ura. L-au fugărit   cu o zi în urma și l-au alungat de pe meleagurile cunoscute de el de când era pui . Nu se mai putea întoarce , iar acei câini ii așteptau acolo.  Putea sa meargă doar înainte.  "Trebuie sa îmi găsesc o familie , una în care se ne apărăm reciproc , sa fim prieteni și sa ne iubim ca frații."Aceasta era cea mai importanta decizie luata de el. Max trece râul hotărât și se îndreaptă spre un câmp , unde va fi  noua lui familie , ca nu mai putea fi un câine singuratic.El simte mirosul unei haite. " Este vechi , mai bine de doua săptămâni.  Pot sa le iau urma și sa ajung la ei ." El începe sa dea din coada , iar un lătrat de fericire sperie iepurii , adunați la un festin. Un gând,  pare ca venind de nicăieri , îi face toate bucuria sa dispară.  "Dacă nu ma vor accepta? Dacă ma vor alunga asa ca ceilalți? " Această ultima întrebare îl face sa se gândească la  lupoaica lui mama , nevoita sa îl abandoneze din cauza vânătorilor.  Nostalgia îl cuprinde , amintindu-și  vorbele mamei sale : " Fii puternic, dragul meu pui , și increde-te  în instinctele tale , căci ele te vor ajuta sa alegi calea cea dreapta și ,  împreună cu familia ta  ,călăuzește-ti drumul spre viata cea mult dorita de un lup". Un sunet îl face să-și ciuleasca urechile pleostite .Un mârâit puternic se aude , urmat de niște schelaituri asurzitoare. "Coioti , se gândește el , o haita chiar... trebuie sa ma ascund și sa nu fiu văzut sau mirosit." El încearcă sa ocolească acele creaturi , apoi se rostogolește în praf ca sa își acopere mirosul și se ascunde într-o tufiș de mure. Reușește sa le audă vorbele pline de răutate.
 

- Un lup era,  îți spun eu. Puteam sa îi simt putoarea din celalalt capăt al câmpului ! spune unul dintre ei , lăsând să-i scape un mârâit.
   - Când o sa îl găsesc,  o sa îl sfâșii cu dinții și o sa îl țin pe post de trofeu! spune celalalt , cu un rânjet mare pe bot.
   Discuția coiotilor  poate fi auzita de Max , zbarlindu-si blana de pe ceafa la fiecare cuvânt răutăcios. Îi vine sa iasă și sa lupte , arătându-le javrelor cine e șeful. Acest gest ar fi fost o nesăbuinţă din partea lui . Coiotii pleacă  într-un final și Max iese din tufis,  răsufland ușurat :
  - Uf , a fost pe aproape!  spune el , și își continua drumul spre necunoscut. 

   Sper ca v-a plăcut primul meu capitol și aștept sa spuneți în comentarii dacă vreți sa mai continui.☺😘
#twilightfan