The Black Wolf

LUPOAICA DIN PĂDURE

"O după-amiază minunata " , se gândește Max , privind spre bolta albastra , plina de nori ,care par a fi făcuți din vata de zahar dulce și însiropata. El își aduce aminte vorbele coiotilor și mârâie înfundat : " Pfff, dacă nu eram singur , puteam sa îi inving". Atenția îi este distrasa de un iepuraș care țopăia în iarba înaltă. Blanita lui moale și neagra strălucea în lumina soarelui . Lui Max îi era foame , parca speriindu-se de propriul ghiorait. O liniște apăsătoare se lasa și lupul se pune la panda , incordandu-si mușchii și așteptând. Un salt i-a trebuit și bietul iepuraș nu a mai avut ce face. Seara se lasa . Soarele se rostogolește în culcușul sau de sub pământ. Stelele strălucitoare apar pe bolta neagra , ca o pătură ce învelește pământul. Max găsește o vizuina în care se baga și adoarme dus. El visează acea zi groaznica , în care părinții lui au fost omorâți de vânători:

"Intr-o zi răcoroasă de primăvară avea sa se schimbe totul. Eram cu lupoaica mea mama și cu frații mei în dulcele nostru bârlog. Mama noastră părea neliniștita. Era ceva schimbat la ziua aceea. Încep sa latru cu vocea mea subțire de lup , iar mama ma liniștește , lingandu-mi blana zbarlita de pe ceafa. Ma uit la Embry , frățiorul meu mai mic , zvarcolindu-se și lătrând înfundat. Kate , sora mea mai mare , se juca și se rostogolea în iarba din fata bârlogului. Embry avea blana maro , în timp ce Kate era alba ca zăpada. Îmi e asa de dor de ei!

El era timid și neîncrezător, dar cu o imaginație bogata,