Visul meu îndeplinit... [EDITARE]

Inceputul

Am un vis. Acela fiind de a călători cu Alexandra, prietena mea cea mai buna ,in Coreea de Sud. Ceea ce se va întâmpla peste fix 2 luni.  Ne dorim asta de cand am intrat in lumea k-pop-ului si a k-dramelor.  Am simtit îmediat nevoia de a călători in aceasta țară.  Sa vad locurile din k-dramele favorite, sa gust mâncărurile ce par delicioase pe ecranele telefonului, sa le traiesc traditiile si nu in ultimul rand, sa-mi vad biasii.  Sa-i vad in carne si oase, si sa-mi spun: "Da Ana, ei chiar sunt reali! Oamenii care iti aduc zâmbetul pe buze mereu, chiar sunt reali! " Mereu m-am gândit cum pot ca ei sa fie atat de buni sufleteşte, talentaţi, copilăroşi dar totodată si maturi.  Acei oameni sunt membrii trupei BTS.  Trupa cu membrii care mi-au furat inima si atenţia de la prima privire dintr-un  video de al lor si de la primele versuri rostite împreună cu mişcările de dans extraordinare făcute.

<<Intre timp>>

Alex, (Alexandra) : Pisi, am aflat ceva.  Stii ca peste doua luni baietii vor avea  concert in Romania?

*Ea imi este cea mai buna prietena , este pisi a mea. Ne stim de la 7 ani sau de dinaintea plecarii mele in Spania, de cand eram bebele.*

-Cee? Chiar o sa aibă concert aici? Nu pot sa cred. Ar trebui sa ne luam bilete?

Alex: Stai nebuno, ca noi peste doua luni plecam in Coreea, ai uitat!? Nu ii putem vedea.

-Pai de ce ma agiti asa daca stii ca nu putem merge ? Gata, a inceput sa ma doara capul.

De multe ori cand ma agit  sau emoţionez mi se intampla asta. Rosesc si incepe sa ma doara capul.

Alex: Oricum aflai, stai tu linistita.

-Pai si ce facem? Ar trebui sa anulam zborul spre Coreea? (Rostesc cuvintele fara ca măcar sa gândesc)

Alex: Nu putem.Asta este, putem sa-i vedem dupa concert cand se intorc din Romania.

-Doamnee...ce noroc avem si noi .

<<Peste doua luni, cu o zi inainte de a pleca in Coreea>>

De ce trebuie sa stau la magazin?  Am greşit cu ceva?  Urasc locul asta.Chiar si cu o zi inainte de a pleca ma pun parintii sa vand . Ei nu se gandesc ca poate mai am bagaje de făcut, ca poate am alta treaba?
Cred ca o sa-mi omor timpul cu telefonul ca de obicei. Ca stau sa ma gandesc, imi aduc aminte de concertul baietilor, imi pare nespus de rău ca le voi rata concertul , dar mna..nu pot face nimic. Ma asez pe scaun si imi iau telefonul sa pot vedea ce mai este nou pe facebook, cand aud usa ca se deschide incet. Fara a-mi l-ua ochii din telefon spun:

-Buna ziua!

Alex:Buna ziua, suntem de la anaf . ( imi spune Alexandra pe un alt ton)

Eu speriata ma ridic si zic "poftim " așa lovindu-ma la picior. Dar cand o vad pe Alexandra ma linistesc.

-Aolo... Ce m-ai speriat! Nu sunt nici ai mei acasa.

Alex:Stiu! (Imi spune razand zgomotos)

- Lasand asta la o parte caci si fiindcă esti o văcuţă, ți-ai facut bagajul, ca eu nu.

Alex: Da, eu nu-s ca tine moscaita. Apropo, cum te simti ca ii vei rata pe baieti?

Cee....isi bate joc de mine? Dupa ce ca sufar ca nu ii pot vedea mai repede , ea face glume pe seama mea?

-Pisico , din cate tin eu minte nu sunt singura care nu ii poate vedea, așa că TACA-TI FLEANCA!

Alex: Ok, ai dreptate!

Ca întotdeauna, dar hai sa nu ma dau mare. :))

Alex:Bine, vorbim mai târziu?  Trebuie sa merg la masă  .