Asa a fost sa fie...

472 33 4
                                    

Somnul imi este deranjat de lumina ce trece prin jaluzelele  ferestrei . Mirosul nu imi este unul cunoscut dar nu destul  încât sa imi dau seama ca este un miros de spital. Totul imi este in ceata de aseară, imi amintesc doar ca eu mi-am smuls mana din mana lui Jungkook si ca am călcat strâmb astfel căzând.  De acolo totul e in ceaţă.
Imi deschid ochii si e precum mă gandeam, sunt pe un pat de spital. Incerc sa ma ridic si nu pot din cauza mâini ce ma doare îngrozitor,era in ghips. Incerc sa ma ridic ajutându-mă de cealaltă mana si observ ca Alex doarme pe scaun.

Se trezeste usor buimacă . Văzându-mă  se ridica dupa scaun si vine langa mine repede.

Alex: Doamne, te-ai trezit. Slava Domnului ,mi-am facut atâtea griji. (Spune puţin restita)

-Sa sti ca sunt bine, mersi de întrebare. (Spun sarcastică)

Alex: Nu mai face asa!  Cand te-am vazut  jos într-o balta de sânge mi s-au înmuiat picioarele.

-Balta de sânge? 

Alex: Da, ai cazut pe scări. Cand eram in bucătărie Suga l-a auzit pe Jungkook ţipând ca ai căzut, iar când am venit acolo, tu erai  intr-o balta de sange cu Jungkook care plangea si nu stia ce sa faca.

-Nu imi aduc aminte nimic din astea. (Ii spun absolut şocată de ce aud)

Alex: Te văitai de cap si de mâna. Atunci Jungkook te-a luat in brate si te-am adus cu totii cu masina la spital.

-Jungkook?

Alex: Da, nu sti cat a plans saracul si cat s-a învinovăţit.

-Asa ii trebuie!  De acum sa stie sa isi masoare cuvintele.

Alex: Ana, tu te auzi? 

-Chiar foarte bine. Mi-a spus clar ca noi nu ne potrivim. Cand l-am auzit, am iesit din camera lui şi am plans. Nu i-a pasat de mine la acel moment nici macar puțin. Iar cand sa cobor scarile el m-a tras ca sa-mi spuna ceva si eu cum nu am vrut sa il ascult, am dat sa plec si am calcat stramb.  Asta e tot ce s-a întâmplat si tot ce imi amintesc.

Alex: Eu inteleg ca nu a zis bine ce a zis , dar te iubeşte.

-Putem sa nu mai vorbim de el? Chiar nu am dispoziţia necesară. Sii...crezi ca mai tarziu imi poti semna ghips-ul?

Alex: La ce se gandeste ea acum. Doamne... Ce imi faci tu mie! (Spune mirându-se)  Apropo, iti e foame? 

Dau din cap aprobator si Alexandra pleaca pentru a-mi aduce papa. Imi deschid telefonul si intru pe facebook unde vad o postare de a mamei mele.  Oare sa o sun si sa-i zic tot ce s-a întâmplat ? Mai bine nu, si-ar face griji. Timpul trece si vad ca Alex tot nu ajunge cu mâncarea aia. Ma ridic usor in sezut sa ma pot duce dupa ea.  Cred ca are dreptate, am fost o nesimţita cu Jungkook. Acum eu ma simt prost pentru ce s-a întâmplat.

Ma uit pe langa pat si imi observ papucii  de abea la un metru distanţă de pat.  Merg disculta pana la ei şi ma încalţ. Imediat ce aud usa imi dau seama ca a aparut pisi si ma asez pe pat luând telefonul in mana si deschizându-l.

-In sfârşit! Aveam de gând sa vin după tine si apropo, sa sti ca aveai dreptate, am o fost o nesimţita cu Jungkook. (Zic fara ca macar sa imi iau ochii din telefon.)

Alexandra nu scoate nici un sunet si rămâne in fata usii. Imi ridic privirea si la usa era de fapt Jungkook.

-Ce faci aici? (Spun mirata)

Jk: Eu am fost un nesimţit cu tine.  Nu te merit stiu asta destul de bine. Te-ai ranit din  cauza mea si nu cred ca ma vei ierta vreodată, dar sa sti ca voi continua sa te iubesc. (Spune venind catre mine încet)

Visul meu îndeplinit...  [EDITARE]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum