Visul meu îndeplinit... [EDITARE]

Inceputul a ceva

Am plecat de la companie, ce usurare. In drum spre casa lui Lee Won am stat si m-am gandit la ce mi s-a intamplat si la ce mi-a spus Jungkook , oare sunt asa intepata? Adica...stiu ca uneori imi e foarte greu sa am incredere in cineva si ca din cauza asta ma pot comporta urât cu acea persoană dar totusi...
Intram in casa si urcam scarile spre camera noastra. Mergem direct in camera si ne asezam pe pat tolănite.

-Pisi? Sunt intepata? (Ii zic ridicandu-ma in sezut si uitandu-ma la ea)

Alex: Putin, de ce, cine ti-a spus?

-Nimeni.

Alex: Spune! Nu întrebai de geaba.

-Mi-a spus Jungkook.

Alex: Da chiar, care a fost faza cu Jungkook?

Ommo... O sa trebuiasca sa-i zic.Dar nu stiu, poate pot ocolii aceasta situatie.

-Ce faza?

Alex: Aia in care Jungkook a zis ca te-a intalnit la aeroport. Tu chiar te-ai intalnit cu el acolo?

-Poftim? Nu, nu stiu despre ce vorbea. ( spun întorcându-mi fața in cealalta parte )

Poate ma lasa, te rog lasa-ma, nu ma pune sa raspund..

Alex: ANA!

Ma intorc la ea si incep sa-i spun cele intamplate cu o fata mahnita.

-Ok, ok, da m-am intalnit cu el cand ma duceam spre baie. Am vazut prima data un grup de băieți care se indreptau spre mine, erau baietii, mi-am dat seama dupa masti si mers, plus haine, ca na, nu ti-e greu sa-i recunosti, apoi am observat ca erau decat 6 .

Alex: Stai ce? Tu chiar te-ai intalnit cu ei? Atunci cum de nu te recunosteau toti? ( imi spune mirata)

-Ma lasi sa termin? Si nu, nu m-am intalnit cu toti. (Ii zic incruntata)

Ea atunci vazandu-ma imi face semn ca pot continua.

-Bine... Iar in acel moment m-am gandit ca al 7- lea sar-putea sa fie prin aeroport pe nu stiu unde, asa ca m-am grăbit. Intr-un final am fugit si am dat peste o persoană care aceea era Jungkook. Asta a fost tot, nimic mai mult.Iar cand am zis sa mai stam in sala lor am crezut ca nu o sa ne prinda cineva si ca eventual nu o sa ma recunoasca.

Alex: Doamnee... Ana, esti culmea, esti nebuna!? ( imi spune dandu-mi o palma peste mana) De ce nu mi-ai spus?

-De aceea, ca dai in mine, vaco! ( spun frecandu-mi mana in locul in care a dat) Plus ca nu voiam sa reactionez atunci ca o fana infocata, te-am ascultat pe tine. Am zis ca o sa-i vedem aici, in Coreea. Deci, practic, e vina ta! ( ii spun zambind)

Alex: Da..scuze si eu as fi facut la fel. Aa...si legat de a fi intepata, nu e singurul care crede asta despre tine. Mai este si Suga. (Imi spune razand)

-Poftim? Si el? A păi nu, ca eu dau omor. Mi-or fi ei mie idoli, dar cand le-oi da cate-o palma la amandoi nu mai stiu de unde au venit! (Spun imbufnata, dar totusi amuzata de ce palavragesc) Dar bine-nţeles ca dupa nu o sa ma mai spal pe mana aceea.

Alexandra incepe a rade zgomotos(cum face de obicei)

Alex: Mereu aceeasi.

Ea isi i-a telefonul si incepe sa se uite pe el, iar eu rămân tolanita gandindu-ma la ce mi-a propus Jungkook. Oare e adevarat sau mi-am imaginat eu? Oare toată chestia asta e un vis?  Ca eu am venit in Coreea,ca mi-am intalnit idolii,ca unul dintre ei insista sa ne intalnim mereu.
Chiar este visul la care m-am gandit mereu? 
Imi bazaie telefonul, era asezat pe noptiera. Sar de o data trezindu-ma din gandurile mele si ma intind sa il i-au .