Ştiu că am să plec din tine lume suparată
Am trecut aşa repede prin viață
Ca un fulger pe cerul înnorat
Cazut pe valul marii care-ngheață
Ştiu că am să plec spre alte lumi
Departe de lumea noastră fadă
Atingând doar tainice culmi
În zări ca de zăpadă
Ştiu că muritori suntem toți
Şi-n toamnă ramurile plâng a moarte
Ne fură viața câteodată hoții
Lăsând amintirea într-o carte
Mai ştiu iubitule că te-am adunat
Din visele pierdute in nopțile senine
Făcusem din iubire un palat
Împodobit cu aur şi rubine
Adun tăciuni stinşi
Şi-ncerc să mai aprind o dată focul
Eram perechea fără de pereche
Ce ne găsise imbrățişați norocul
Trimite-mi din lumea ta
Pe frunze ce duc nemărginirea
Şi mai trimite-mi dacă se mai poate
Un mugur să înflorească iar iubirea.
