Chapter 5-

491 44 7
                                    

Eu şi Louis am început să râdem când l-am văzut pe Niall cu sânge la nas şi cu bucata de brânză în mână, spunând în timp ce se legăna: "S-a strigat bingo!". Am mers sus, îmbrăcându-mă în ceva puţin mai...negru. Mă îndreptam cu paşi mici către uşă. Când am apăsat pe clanţă,o mână mi-a prins încheietura.

"Harry,unde pleci?"a spus Louis cu ochii ăia atât de albaştrii,părul răvăşit şi... Stop,Harry!

"Am puţină treabă în oraş."am spus întorcându-mă către clanţă

"H-Harry? V-Vreau să vorbim!"a spus el

Am oftat şi am urcat scările către camera mea. Îi puteam simţi privirea pe mine.

Am deschis uşa,trântindu-mă pe pat.

"Deci...despre ce e vorba?"întreb eu plictisit

"Păi,Harry,aseară noi..."începe Louis dar eu îl întrerup

"Nu! Tu te-ai îmbătat prosteşte,ai ieşit afară...şi eu te-am adus acasă."am mintit eu

"De ce nu m-ai dus în camera mea?"a întrebat el

"Şi să pierd o astfel de ocazie?"am rânjit

Louis a roşit la gândul că a dormit cu mine. E aşa adorabil când roşeşte ca o muiere!

"Oh! Prinţesa mea a roşit?"întreb eu

"Nu îmi spune aşa!"a fâcut el ca un copil mic

"Louis,îţi mai aduci aminte ce s-a întâmplat în seara aceea?"am spus eu

"N-Nu! S-a întâmplat ceva?" a spus Louis

Louis POV.

Shit! Îmi aminteam totul! Cum am plecat furios şi beat,cum i-am făcut faza cu telefonul...cum i-am mărturisit totul. Oare m-a crezut? Sper că nu!

S-a apropiat iar de mine. Chestia asta nu aduce niciodată ceva bun!

"Mă minţi,Louis? Ştii că nu îmi place să fiu minţit!"spune Harry,eu făcând paşi mici în spate până am dat de perete.

"Ştii ce mi-ai mai spus în noaptea aia? Că mă iubeşti! Că ai băut pentru că erai supărat! Justifică asta!"a rânjit el

"E-Eu n-nu îmi amintesc!" am minţit eu

"Minţi! Nu. Mă. Mai. Minţi."

Era furios! Puteam vedea asta în ochii lui verzi,care au devenit negrii.

"Ştii ceva? Nu înţeleg ce să mai ascund! Da! Te plac! Foarte mult! Fericit? Eşti fericit că o să îi frâng inima lui Eleanor? Eşti fericit?"întreb eu cu lacrimi în ochi

"Louis,eu..."a început el

"Nu! Lasă-mă în pace!"am ţipat,ieşind apoi pe uşă

Mă simţeam foarte aiurea. M-am închis în baie,unde am spart oglinda cu pumnul,de nervi. Aveam mâna plină de sânge. Am zbughit-o în camera mea,încuind uşa în spatele meu. De ce nu poate înţelege? De ce nu pot fi un om normal? Şi cel mai important de ce se aud gemete din camera mea?

Am înaintat spre pat unde am rămas blocat. Eleanor şi bunul meu verişor trădător,Jake,unul peste altul. Simţeam deja furia cum mă acapara.

"CE DRACU CREDEŢI CĂ FACEŢI AICI?"ţip eu

"Vere! Ce faci?"a spus Jake

"Louis!"a spus Eleanor

"Voi doi aţi face bine să vă căraţi fundurile afară!"am ţipat

Cei doi au ieşit afară doar în lenjeria intimă.

~Anna

A strange love [Larry Stylinson fan fiction]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum