Realitate

101 16 3
                                    

Încercam să înlătur privirele tuturor celor din jur și mergeam cu privirea ațintită în pământ pe coridorul plin de elevi curioși , vrând să ajung numai decat la dulapul meu.

Mă simțeam din ce în ce mai amețită  , parcă nu mai aveam destulă salivă în gură , nu mai aveam pic de putere în organism , iar când eram pe aproape să leșin , dulapul plin de postere îmi iese în cale.

Mă agăt de el , deschizandu-l și privindu-mă în oglinda agățată de interiorul său , imaginea fiind una dezastruoasă.

Mâneca ridicată a bluzei lăsa la iveala un punct aproape vinețiu , am trecut  cu buricul degetului peste el , iar starea de amețeală s-a amplificat , de data aceasta căzând în mijlocul mulțimii și lovindu-mă cu capul de betonul rece.

Te-am VăzutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum