Plecasei , plecasei ca de obicei iar eu am stat și te-am așteptat.
Credeam că te vei întoarce , că nu mă vei lăsa cum faci de obicei , mi-a fost teamă că de această dată chiar am să te pierd definitiv.
Plângeam în surdină , cu mici suspine.
Ne întâlnisem întâmplător în parc iar tu te-ai luat de mine , ai început să râzi aiurea , deși erai singur , iar nimeni dintre cunoscuți nu te vedea , făceai în continuare mișto de mine.
Asta a durut să ști , a durut parcă mai tare ca de fiecare dată , iar în momentul în care am ripostat și mi-ai destăinuit problema ta interioară , am înțeles că în tine fierbea o ură la foc mic de ani buni și neștiind cum să o reverși asupra mea , încercai diferite metode .
Am vrut să îți spun că eram copii , că nici nu știam ce e aia dragoste , dar nu m-ai lăsat , ai ales să pleci , exact cum am făcut și eu .
Oare unde ești acum ? Să te pot atinge pentru încă o ultimă dată .
CITEȘTI
Te-am Văzut
Short StoryMereu în umbra ta. Te văd cum mă privești dar râzi de mine. Te văd cum treci pe lângă mine și nu spui nimic. Te văd de mână cu prietena ta și aș vrea să fiu eu. Te văd cum mă ignori.
