Stejarul

78 11 6
                                        

Te văzusem ca prin umbră în căldura toropitoare ce s-a intensificat între timp , amețeala mea fiind și mai cumplita .

Aveai un mers greoi , cu pași apăsați dar lenți , dădeai impresia că soarele nici nu îți încinge corpul în tricoul tău negru cu câteva numere mai mari , ceea ce te făcea atât de detașat.

Mă văzusei și tu , dar expresia facială nu ți se schimbase , rămăsesei rece , distant , cuprins într-un sloi de gheață .

Atunci te examinasem mai bine , ochii tăi negrii , pielea ta albă , părul tău șaten spre blond , nimic nu arăta bine . Erai o ciudățenie ce cuprindea toate calitățile băieților frumoși combinați într-unul singur , rezultând astfel ceva inestetic.

Totuși pentru mine erai cel mai orbitor , deși slab cum erai , mi se părea că sub acel material zac niște muschi bine lucrați .

Îți auzisem ca prin farmec vocea groasă ce mă întreba ce vreau , astfel uitându-mi tot discursul bine pregătit de câteva zile bune .

Mă blocasem !

Te-am VăzutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum