O frumusete criminala|Reverse Falls|Vol. I [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul I

Razele enervante ale soarelui imi ajung pe fata chiar si pe micuta mea fereastra facuta special pentru a nu patrunde lumina. Soare nemernic, daca ai fi un om te-as tortura pana sa iti dispara toata stralucirea!

Ma ridic din patul meu albastru, imi pun picioarele pe parchetul negru din camera mea si ma uit la dulapul de aceasi culoare asezat langa peretele vopsit intr-un albastru inchis. Camera mea nu are nimic altceva decat un birou, un dulap pentru "jucariile" mele, o usa care duce la baia mea si cam atat.

Ma imbrac rapid cu obisnuitul mea tinuta: o camasa verde cu o stea in mai multe culori pusa in locul cravatei, un sacou albastru, o fusta albastra destul de scurta, niste dres negru, suportul meu de cutit pus pe picior si amuleta pusa in par. Nu am facut nimic deosebit parului: l-am lasat liber.

Ies din camera mea, cobor in sufragerie unde ma lovesc de fratele meu care citea cu o oarecare concentrare.

-S-a trezit tocilarul? rostesc eu asezandu-ma langa el pe canapea.

-Eu stiam ca vacile se trezesc mai tarziua, adauga el cu o idiferenta enervanta.

-'Te dracu! zic eu nervoasa.

-Fata, tu incepi si tot tu faci ca pestele pe uscat? Du-te in puii mei la prietenele tale si lasa-ma in pace! Si sa nu le mai aduci aici! Ciudatele alea sunt moarte dupa mine, spune el pe acelasi ton calm.

-De parca asa ceva e posibil, zic eu dandu-mi ochii peste cap.

-Pleci? intreaba acesta scotandu-si ochii din carte si privindu-ma cu o spranceana ridicata.

-In fine... raspund eu ridicandu-ma de pe canapea.

Cred ca s-a culcat in hainele de ieri si nici nu s-a schimbat disperatul acesta dupa lectura! Merita macar sa ii ascult sfatul si sa merg sa iau micul dejun in oras cu fetele.

Nici nu mai stau pe ganduri ca si i-au telefonul si o sun pe Katie. Cum o sun imi raspunde, lucru care imi place; imi place sa fiu respectata.

-Buna, draga! spun eu replica mea obisnuita.
-Buna, Mabel! Ce faci, scumpo? spune Katie cu vocea ei impresionant de groasa.
-Bine, bine. As vrea sa iesim sa luam micul dejun, ce zici?
-O sun pe Beatrice si venim la tine, raspunde imediat prietena mea.
-Ok! Va astept! spun si inchid instat telefonul.

Nu sunt foarte atasata de ele, sunt ceva gen "minionii mei". Fac tot ce le spun, fara sa refuze si imi place chestie asta.

Cele de mai jos sunt ele. Cea mare este Katie, iar cea in verde este Beatrice. Doua fete foarte prietenoase.

Acel baiat aflat sub o ploaie de lovituri este un nimeni, deci nu va panicati!

-Will! strig la majordomul meu.

-D...Da, stapana? imi raspunde acest mic triunghi aparand in fata mea.

-Unde e Unchiul Stan? intreb eu serioasa.