Capitolul XV

157 21 1
                                    

Sunt intr-un loc atat de ciudat, in ruine. Cerul este rosu, iar o alta eu este urcata pe un tron inalt format din cadavre. Dipper avea ochii lui Bill incerca sa ma atace, dar eu baram totul doar cu o mana. Atunci ma trezesc brusc, lucru care il face si pe Bill sa se sperie.

-Ce naiba? intreb eu, dar mai mult pentru mine.

Bill vorbea cu mine, dar eram prea preocupata de acel... cosmar, ca sa il ascult. Ma imbrac si merg din nou la celula Pacificai si las usa crapata, doar analizand-o.

-Stiu ca esti aici, spune Pacifica fara sa se uite la mine.

-Cum? intreb eu intrand in celula si luandu-mi si mie un scaun.

De data aceasta am sa vorbesc cu ea. Poate o fac sa vorbeasca.

-Nu stiu... spune ea sincera, uitandu-se in jos.

-Vreau sa imi povestesti totul! spun eu.

-Si de ce as face-o? intreaba ea uitandu-se urat la mine.

-Pentru ca poate o sa te ajut, spun serioasa.

-Si de ce te-as crede? intreaba ea.

-Nu e nevoie. Daca nu vrei ajutorul meu am sa oblig sa imi spui. Nu uita ca Gideon e inca la el acasa, spun serioasa.

-Ce vrei sa iti povestesc? intreaba ea fara sa imi arate ca o intimidez.

-Ce... cum sa zic... simtome ciudate ai? La intuneric, cand te rogi, incep eu sa ma informez.

-E cam ciudat de descris, dar biserica si orice este legat de credinta ma fac sa ma simt bine.

-Inteleg... Dar eu? Simti ceva ciudat in legatura cu mine?

-Nu stiu daca pot sa descriu cum simt, dar stiu cand esti in preajma mea tu sau Dipper sau Bill, Will

-Interesant, spun eu ridicandu-ma de pe scaun. Ai fost fata buna asa ca o sa il trimit pe Will sa iti dea ceva de mancare, daca nu uit.

*

-Deci? intreb eu serioasa

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Deci? intreb eu serioasa.

-I-imi... p-pare... r-rau, stapana Mabel, spune Will plangand.

-De ce ai vrut sa ii dai drumul? intreb eu nervoasa.

-Mi-a fost mila de ea... spune Will continuand sa planga.

-Foarte bine! strig eu lovindu-l inca o data.

-Imi pare rau! striga el de durere.

-Mie nu, spun eu continuand sa il lovesc.

Continui sa il lovesc cat pot de tare pana cand imagine mea inceoe sa se intunece. Atunci vad o femeie inalta, imbracata in alb, cu aripi de inger. Parul ei lung si blond ii decora corpul subtire. Cand am observat am avut un deja-vú. Deodata se aproprie de ea un barbat inalt, bine facut, imbracat in negru. De asemenea barbatul acela imi parea absurd de cunoscut.

-Te iubesc! striga ea in timp ce ochii ei albastri se scaldau intr-un ocean de lacrimi.

-Domnisoara Gleeful (numele Pacificai nu este Nortwest , este Gleeful pentru a putea fi sora cu Gideon), spune barbatul ridicandu-i barbia, obligand-o sa il priveasca in ochi.

Stai! Gleeful?

-Vrei sa fi sotia mea? isi termina el propozitia, lucru care aproape ma face sa fac diabet.

-Desigur, domnule Pines! striga ea luandu-l in brate.

-Uh... Luati-va o camera! strig eu, dar ei nu ma aud.

Atunci imi dau seama ca femeia i-a spus barbatului Pines.

Atunci totul opreste totul, eu teleportandu-ma intr-o alta camera goala. Femeia era legata de perete cu niste catusi albe. Deodata pe usa apare barbatul, aparent e ruda cu mine, cu un cutit in mana aurit in mana.

-Scumpo, imi pare rau ca s-a ajuns aici, spune barbatul foarte senin.

-Stan... spune femeia plangand in continuare.

Sa inteleg ca acest barbat este unchiul meu Stan care ne spune ca dragostea nu exista. Cel care a fost indragostit de o Gleeful.

-Eu... te iubesc... spune ea plangand in continuare.

-NU! Nu ma iubesti! Doar iti indeplinesti destinul. Adio, ingerul meu! spune unchiul Stan si fara pic de resentimente ii infinge cutitul in piept. Atunci penele ei cad, iar ucigasul pleaca fara nici un resentiment.

Deja totul este prea incurcat pentru mine. Mii de ganduri si intrebari fara raspuns imi trec prin cap, dar sunt oprita de o lumina atat de puternica care ma obliga sa ma trezesc. Eram la mine in camera, iar toti cei din casa in jurul patului meu.

-Mabel! Esti bine? striga Unchiu Stan multumit de trezirea mea strangandu-ma in brate.

-Sunt bine, unchiule, spun zambind, prefacandu-ma ca nu stiu nimic.

-Ti s-au urcat puterea la cap? intreaba Dipper scapand un suras.

-Macar te puteai preface ca te bucuri ca mi-am revenit, spun eu privindu-l dezamagita.

Ce parere aveti?
Q&A
Cine credeti ca esti ace femeie din viziunea lui Mabel?

O frumusete criminala|Reverse Falls|Vol. I [IN CURS DE EDITARE]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum