Cartea este in curs de editare, deci daca nu esti destul de in fata cu cititul exista riscul sa nu mai intelegi actiunea. O poti citii, insa, dupa ce termin editatul!
Am fost crescuta sa nu am suflet, sa iubesc la comanda si sa omor la comanda; sa...
In dimineata aceasta am avut o mica surpriza. E normal pentru un demon sa doarma? Pentru ca... Bill dormea langa mine. Sincera sa fiu intotdeauna am vrut sa ii mangai parul blond si acum a fost momentul. Doarme atat de adorabil.
-Pacat ca nu o sa ai noroc sa ma vezi dormind... a spus aceasta zambind.
Cand i-ama uzit glasul mi-am luat mana de pe el si aproape ca am cazut din pat.
-Te-ai speriat? spune acesta razand.
-Eu nu ma sperii, spun eu pe un ton increzut.
-Ce minciuna impertinenta! spun el si se ridica din patul meu.
Nu am mai spus nimic. Personal ma cam macina gandul ca demonul asta reuseste sa ma faca sa simt lucruri dubioase si nu doar el. Dar si Gideon.
-Si ce facem azi? intreaba el.
-De cand suntem noi? intreb eu uitandu-ma prin dulap.
-Din totdeauna, spune el punandu-se in fata mea si impedicandu-ma sa ma mai uit prind dulap.
-Iti bati joc de mine? intreb eu impingadu-l din fata mea.
-Te rog petrece-ti ziua cu mine! Mi-e atat de dor de tine!
-Pana nu imi spui care e faza cu tine si cu Dipper eu am de gand sa te ignor total.
-Dar chiar nu stiu despre ce vorbesti!
-Da, da.
-Chiar nu stiu!
-Da. Si eu sunt popa.
-Esti incredibila!
-Stiu. Acum lasa-ma! Am de toturat niste frati, spun serioasa intrand in baie.
Dupa ce m-am schimbat am iesit din camera, dar buna mea dispozitie nu avea sa dureze mult pentru ca imediat cum am coborat scarile Will plangand in hohote in spune:
-St-stapana... fratii au... au... evadat, spune acesta plangand cat poate de tare.
-Poftim?! strig eu atat de nervoasa ca aproape imi vine sa plang.
Intru in camera de tortura cautandu-i de parca se ascundeau de mine. Pana la urma m-am uitat la Will care se uita la mine speriat si i-am zis:
-Leaga-te!
*
Am dat in Will cu tot ce am apucat in mana. M-am descarcat in ultimul hal asupra lui, l-am ranit cat de mult am putut, dar parca ma facea sa ma simt si mai prost.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nici nu stiu cum a trecut timpul. Pur si simplu gandul meu ajunge in locuri ciudata. Pana la urma in capul meu a inceput sa raspune cuvintele lui Gideon: "Esti un monstru!". Atunci m-am blocat. Toata lucrurile pe care le aveam in mana mi-au cazut din mana si pana la urma si eu am cazut in genunchi si am inceput sa plang.
-Stapana! a strigat Will desfacandu-si catusile si a venit langa mine.
Nu am putut sa mai spun nimic, pur si simplu plangeam fara sa am putere sa spun sau sa fac ceva.
-Stapana? De ce plangi? intreaba Will incercand sa imi ridice capul si sa ma faca sa il privesc ochi, dar nu am putut.
Nu este pentru prima oara cand mi se spune ca sunt un monstru. Uneori am recunoscut ca sunt un monstru si nu m-a deranjat atat de tare, dar... acum... m-a durut si ma doare.
-Stapana... spune Will reusind sa ma faca sa il privesc in ochi. De ce plangi?
-Nu... stiu... resesc intr-un final sa spun.
-Stapana, te rog nu mai plange, spune Will luandu-ma strans in brate.
-Nu pot, Will! strig luandu-l si eu in brate.
Ce e sentimemtul acesta prin care trec? Oare e vinovatie? Nu inteleg. Nu am mai plans de mult timp, mai ales asa. De ce ma doare atat de tare faptul ca Gideon m-a numit minstru? De ce trebuie sa trec eu prin asemenea dureri?
Uite si capitolul IX. Scuze ca e atat de scurt... Q&A Va este mila de Will?
![O frumusete criminala|Reverse Falls|Vol. I [IN CURS DE EDITARE]](https://img.wattpad.com/cover/86045352-64-k875314.jpg)