O frumusete criminala|Reverse Falls|Vol. I [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul VIII

Dipper pov.

"-Ai iubit? o intreb eu pe blonda de langa mine in timp ce aceasta incerca sa scape de mine.

-Nu te intereseaza, spune ea scurt uitandu-se in alta directie.

-Da sau nu, spun eu serios intorcandu-i capul inspre mine.

-Nu, spune ea scurt evitand in continuare contactul vizual.

-Acum ai, spun si ii dau drumul la barbie.

-Nu! striga ea privindu-ma serioasa.

-Ti-am dat eu dreptul sa ma refuzi? Din cate imi amintesc eu sunt cel care te-a salvat de la moarte, spun dur.

-Nu ti-am cerut-o eu, spune ea intimidata.

-Ajungi sa ma superi, spun eu si o iau de mana.

*

- De ce esti asa? intreaba blonda uitandu-se in jos.

- De ce conteaza? intreb eu uitandu-ma la ea.

-Pentru ca omori atat de multi oameni... spune ea înghițind in sec.

- Nu ai intelege...

-Pot încerca! spune ea ridicandu-se ochii din pământ și zambindu-mi.

-Oamenii merita sa moara, spun scurt.

- De ce? intreaba ea.

-Pentru ca ei sunt cei care fac pământul sa fie cum este. Ei sunt cei care distrug vise, cei care omoară animale, taie păduri, care distrug orice le apare in cale. Merita sa moara in cele mai rele moduri, spun încercând să rămân calm.

-Ba nu! Nu toti oamenii sunt asa! striga ea la mine.

- Dar majoritatea sunt...

-Intr-un cos cu fructe mai sunt si stricate.

- Dar cand majoritatea sunt stricate le mai vezi pe cele bune? Oamenii sunt o cauză pierdută. Voi sunteti o cauză pierdută. Noi suntem o cauză pierdută. Gunoiul se arunca.

- Ce te-a facut ca vezi asa lumea?

Cand am auzit întrebarea ei mi-a scapat un surâs. Nu mi-am dat seama ca am lasat prea multe sa imi scape, nu e nevoie sa ma justific in fata ei.

- Hai gata! Spun prea multe informatii si imi e ca mintea ta de blonda nu le poate procesa, spun ridicandu-ma si punandu-i mâna în cap.

- Nu te mai comporta de parca nu conteaza. Nu iti pare rau de toti acei oameni? Nu de doare inima? Nu te mustra conștiința? spune ea ridicandu-se.

Muritoarea asta începe să mă enerveze.

-Eu nu am inima sau conștiința! Asa ca nu te mai preface ca iti pasa! Nici tie si nici minunatului tau frate nu va pasa de toti oamenii care mor! Vouă va e frica sa nu fiti victime si sa aflati mai multe despre puterile noastre, atat! Esti om, toti sunteti la fel. Eu cel putin am putere sa recunosc ca nu îmi pasă. Tu in continuare minti oamenii si te minti pe tine ca esti buna la suflet si faci o faptă buna, te înșeli, spun eu pastrandu-mi calmul și plecând.

-Este adevarat ca nu am facut nimic pentru ei, dar imi pasa, a rostit înainte ca eu să mă teleportez.

-Prosti, spun eu scurt, dar inainte ca sa ma teleportez ma apuca de incheietura.

-Daca sunt prosti, nu exista oameni buni si poti omori pe oricine... Omoara-ma! striga ea aproape plangand.

-Ai innebunit, muritoareo? strig eu intorcandu-ma la ea.

-Sunt perfect sanatoasa! Vreau sa iti demonstrez ca acept sa mor pentru omenire! izbucneste ea intr-un final in lacrimi.

M-a miscat gestul ei. Muritoarea asta e hotarata sa isi dovedeasca dragostea pentru oameni. Desi, n-am vrut sa ii atat ca imi pasa am luat-o in brate si i-am spus bland:

-Nu e nevoie sa plangi sau sa iti doresti moarte...

Aceasta m-a luat si ea in brate si s-a oprit din plans." Ce am ajuns sa fac? Imi amintesc in tocmai cum s-a desfasurat acea zi...

Capitolul VIII, amici! Ce parere aveti? Scuze ca e scurt, dar mno... Multumesc ca ati citit!