Stau întins pe pat și văd...
Umbra greșelilor mele,
Căci doar atât a mai rămas
Din timpul amorului plecat.
Aș vrea să te mai văd încă odată,
Să te țin la piept sub lună.
Să mă uit în ochii tăi , să-ți zic...
Te voi iubi la nesfârșit.
Stau în pat și mă gândesc,
La iarna ce va veni încet.
Dar în inima mea deja e viscol...
Căci amintirile mă răscolesc.
Poate daca îi voi scrie,
Și-i voi zice ce-am simțit.
S-ar mai domoli puțin în mine,
Demonii flămânzi , din ură veniți.
Acum regret că-s un om fără vlagă,
I-am dat drumul ... a plecat.
Nici o vorba nu am spus,
Iar in lumea celor vii , un alt este imparat.
Stau pe masă si mă leg...
Căci acum e timpul meu,
Să pornesc din locul ăsta.
Așa că incep a spune:
-Du-mă noua mea iubită!
spre al meu nou început,
unde dragostea renaște,
iar speranțele nu-s din lut...
