E o zi frumoasa de stat la umbra unui copac,la copacul secret,desigur.Il gasesc ca intotdeauna acolo.Citind,dar ceva e diferit.Zambeste,rade.E atat de frumos...mai frumos ca de obicei.Rosesc,rosesc foarte tare. -Andreea?!Ce-ce faci aici?Adica de cand esti aici? -De putin timp... -O-okey ,vrei sa c-citim impreuna acest roman de c-comedie?se balbie el?! -Da... -Ai-ai ra-racit? -Nu. -A...da ...te-ai indragostit de mine... -Da... -Hay!Aseaza-te te rog! -Sigur. Radem impreuna .Eu rosesc si am multe emotii. -Suntem prieteni?intreaba el. -Suntem,raspund eu. -Te iubesc!(el) -Da?! -Eu...Ăăă... Am plecat acasa. -Unde locuiesti? -De ce? -Macar te rog da-mi numarul tau de telefon. -Bine... -O sa te sun. -Nu-mi pasa.* In mintea lui Sebastian :
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu pot sa cred...dupa ce am zis de atatea ori nu imi pasa tot imi pasa.Deabia astept sa ma sune...E prima mea prietena.Dar nu o consider o prietena,ci mai mult...*
