Țipete de durere, sunete de sticle sparte, urlete nervoase... acestea sunt lucrurile ce se aud in casa Marei.
De când mama sa a ales să îşi continuie viața alături de alt bărbat, tatăl său a devenit alcoolic şi foarte agresiv cu tânăra de doar 11 ani.
Mereu când venea de la şcoală era nevoită să facă toate treburile casnice, să facă tot ce tatăl ei îi spunea, iar la sfârşitul zilei avea timp şi pentru teme.
Timpul a trecut, Mara începea să crească, ajungând la vârsta de 14 ani.
În una din zile a decis să pună capăt suferinței. Când a venit din oraş a observat că este singură acasă, aşa că a fugit spre camera ei, îndesându-şi într-un ghiozdan nişte haine, apoi ieşi în grabă din casă, alergând spre pădurea ce se afla la marginea oraşului.
Seara se lăsa încetul cu încetul, Mara începând să tremure. Avea pe ea toate hainele ce le-a îndesat în ghiozdan însă frigul era copleşitor.
Sirene de poliție se aud încet dinspre oraş. Fata nu îşi dorea să mai stea în frig, însă nici acasă nu mergea.
Iarna îşi făcea aprig simțită prezența fiind chiar 22 decembrie.
Tânăra domnişoară cu greu se ridică de la marginea unui stejar, ochii abia îi mai ținea deschişi, mâinile şi picioarele îi erau amorțita, iar din cer fulgii de zăpadă atingeau lin pământul rece.
Paşii îi erau tot mai greoi, la un moment dat o durere imensă cuprinzându-i întreg capul, respirație i se între tăie pentru o fracțiune de secundă, căzu în genunchi între fulgii plăpânzi abia aşternuți pe jos, îşi căută tremurând prin buzunare inhalatorul şi înainte să mai facă vreo mişcare totul se făcu negru şi ultimele lucruri simțite şi auzite de către fată au fost sirenele de poliție ce îi sunau vag în timpane, alături de zăpada sfărâmată de greutatea corpului ei.
CITEȘTI
Sad Story
SpiritualCartea aceasta va conține poveşti aparent triste. Bine, acum fiecare are parerile lui. Sper să vă placă! P.S. postez doar cand sunt foarte trist sau stresat.