Sad Story

Povestea unui băiat cu suflet bun

În ziua de 15.06.1999 o femeie in vârstă de 25 de ani, naşte un mic copilaş cu numele Antonio. Când încă era sub anestezie, în morga acelui spital nişte lumânări au cazut, unul din materialele aflate pe un decedat a luat foc, încetul cu încetul foc instalându-se in tot spitalul.

Asistentele țipă disperate, fugind cu copii în brațe, carand cărucioare cu rotile în care se aflau bătrâni... după un timp focul a devenit prea mare.... tot ce se mai auzea erau sirenele pompierilor ce se luptau cu focul şi țipetele de durere ale persoanelor aflate încă în incinta spitalului.

Ultimul copil scos din spital avea răni pe intreaga față si pe mâini.. se pare că era chiar micuțul Antonio.

Doctorii l-au dus de urgență la spital unde rănile i-au fost tratate, fața rămânându-i pătată de cicatrici.

Timpul a trecut... băiatul a crescut într-un centru de plasament...a împlinit vârsta de 7 ani.... într-o zi s-a saturat de bătăile primite, aşa ca a plecat... fugea plângând prin ploaie, lumea arătându-l lumea cu degetul şi râzand de el.

A ajuns într-un parc unde a început să plângă mai tare, împiedicându-se şi căzând în genunchi chiar in fața unei fetițe într-o rochie roz.

Fata i-a spus să nu mai plângă si mereu să aibe încredere în el pentru că îi va fi mai bine.

O data ajuns la varsta de 18 ani a plecat din centrul de plasament şi şi-a căutat un loc de muncă pentru a îşi face totuşi un viitor.

Într-o seara pe când stătea pe o bancă a zărit o fată ce plângea. S-a dus la ea şi i-a spus cu voce blândă "Nu mai plânge, fi mereu zâmbitoare. Orice ai păți trebuie să zâmbeşti pentru că si dacă acel zâmbet dispare... va fi greu să îl mai recuperezi" fata începu să zambească iar băiatul a plecat.

Ziua următoare fata l-a văzut la colțul străzii cerşind... a mers la el... i-a mulțumit şi ia dat o sumă de bani cu care să se întrețină câteva zile.