Sad Story

Fantoma sufletului ei

Tânăra fetiță stătea pe scările vechii clădiri melancolică privind oamenii ce treceau râzând şi vorbind pe acolo. Cândva aşa îşi petrecea şi ea nopțile dar acum... acum multe s-au schimbat iar sufletul ei a înghețat, zâmbetul i-a dispărut în negura singurătății, iar visele i-au zburat în depărtare. Totul dispăruse. Prietenii au plecat rând pe rând, familia i-a întors spatele în timp ce vocile din capul ei o chinuiau cu vorbe dure ca de oțel. Voia să-şi ceară scuze în fața tuturor, dar ştia că dacă o va face ca ajunge din nou să sufere. Aşa că tot ceea a continuat să facă a fost să stea ore în şir privind cerul, numărând secundele, minute...  stele începând să apară pe cer... când întunericul se lăsă pradă peste tot oraşul, iar atunci... lacrimile rând pe rând începeau să îşi facă apariția pe finii ei obraji în timp ce trăgea adânc în piept fumul toxic al țigării ce abia o aprine. Credea că acela era momentul în care nu va mai găsii pe nimeni care să o înțeleagă, credea că va rămâne singură pe veci. Însă nu se ştie ce avea să i se întâmple. Cert era că timpul era la trecut acum.

Capitolul acesta e scris de verişoara mea, iar după ce l-am citit am hotărât să îl public. Vedeți ce poate scrie o copilă de 14 ani?