Sad Story

"La mulți ani!"

Țipa cât îl țineau plămânii, în pădure auzindu-se un lung ecou. Lacrimile îi pătau obrajii. Tot ce făcea era să țipe, să plângă, să moară încet pe interior, asta până ce avea să se calmeze.
În momentul în care soarele au apus, lacrimile sale au încetat şi încetul cu încetul s-a calmat. Cu greu şi-a susținut greutatea corpului apoi a plecat spre casă.
Ajuns acasă plânsul stătea să îl bufnească, casa era goală. Nu era absolut nimeni... nici măcar un prieten care sâ-i facă ziua mai frumoasă.

A urcat in camera lui şi s-a aşezat pe marginea patului, a scos un ciob verzui căpătat de la o sticlă spartă, l-a pus pe încheietura mâinii drepte şi a apăsat uşor, apoi cu viteză a tras ciobul în timp un firicel roşu îşi făcu apariția. Deja sângele începuse să îi curgă pe haine, dar nu avea de gând să se şteargă, ştia că nimeni nu va intra în camera lui. După un timp şi-a şters sângele pe tricou, apoi s-a întins pe pat.

   -La mulți ani mie!

A zâmbit amar apoi a închis ochii şi a adormit, fiind epuizat. Însă nu după mult timp uşa camerei s-a auzit urmat de un lung oftat şi un suspin. Femeia brunetâ ce intrase în cameră s-a apropiat de pat.

-La mulți ani, puiule! Promit că mă voi revanşa..

I-a sărutat fruntea tristă apoi a plecat în linişte din cameră.