Oraşul Krakum

Capitolul 1

    Adică nu eram nişte oameni prea normali în Krakum. De fapt mulţi nu prea erau oameni. Ca exemplu Familia Wolf (vârcolaci) sau Familia Antic (mumii).

    Dacă venea cineva necunoscut ziua, nu erau probleme căci toţi păreau oameni, dar dacă venea noaptea atunci devenea periculos. De ce? Păi să zicem că vine cineva necunoscut la 8 seara. Krakumii (locuitorii) trebuiau să îi gonească până la 12 noaptea, aceeaşi zi altfel oraşul avea o familie nouă.

    Acum că ştiţi şi care e povestea mea (cea de sus) voi continua cu viaţa mea.

    Părinţii mei si cu mine (fam. Zaloz) am intrat in Krakum. Motivul, nu cred ca îl mai ştie cineva. Am observat ca toţi locuitorii încercau să ne goneasca și noi, de-ai dracu' ce suntem, nu plecam. Astfel am devenit Krakumi și de câțiva ani locuim aici.

    Eu știam că ar trebui să primesc puterile mai târziu, dar la 15 ani era mult prea târziu. Am început să mă interesez de asta la bătrânul Goldy. El era înțeleptul orașului de la care foarte puțini întelegeau ce spune (nu pentru ca ar vorbi bâlbait sau cu prune în gură, ci pentru că frazele sunt întortocheate). Dupa ce îi rezolvai una sau două ghicitori, el începea să vorbească normal și să răspundăla aproape ori ce întrebare.