Oraşul Krakum

Capitolul 2-Goldy

    El era pe principiul: "spune-mi ce vrei să şti"; cu cât era mai importantă întrebarea cu atât îţi punea o ghicitoare mai grea; dacă ghiceai el răspundea.

    Deja începea să nu îmi mai pună ghicitori doar ca să vorbesc cu el. Avea puterea de a transforma lucrurile în aur, dar era foarte zgârcit şi nu îi ajuta pe marea majoritate care avea nevoie de bani. Nu era chiar atât de rea puterea căci nu transforma tot ce atingea, ci doar ce vroia. El era cel mai bun prieten al meu dintre adulţi.

    În fine, Goldy mi-a spus ca există în centrul oraşului, ascuns, un glob care are şi arată câtă magie este în oraş.

    Astfel am plecat în oraș, căci locuiam la periferie, și m-am oprit în fața Statuii Vrăjite. Nu înțelegeam de ce se numea așa căci nu făcea nimic "magic". În fine am căutat pe: sub, deasupra și lângă statuie dar nu am observat nimic. Se făcea deja târziu, iar eu trebuia să stau de pază la intrarea în oraș astăzi, așa că m-am hotărât să plec. Deodată, cum treceam pe lângă statuie, m-am împiedicat de o cutie mică, care nu era acolo mai devreme și care încăpea în buzunar. Am încercat să o deschid dar era închisă. Am luat-o și am plecat. La centrul de control al pazei de sud nu am putut să deschid cutia căci ar fi văzut toți așa că, dimineață, cum am ajuns acasă, am încercat cu tot felul de obiecte cum ar fi cuțite și cuie să deschid cutia dar tot nu reușeam. M-am gândit să merg la Goldy.

    Poate vă întrebați cum de eu nu fac școală, nu? Păi, școala e bântuită de niște fantome de care ne e frică tuturor. Revenind, când am ajuns la Goldy, am intrat fără teamă și am început să îl caut, dar el nu era. Deodată, mi-am dat seama că nu văzusem pe nimeni pe drum spre Goldy. Am încercat să îmi amintesc de vreo întrunire, dar nu îmi aminteam. Am plecat să vad dacă părinții mei sunt acasă.