Oraşul Krakum

Întâlnire de familie

    Cutia era mică,cu un fel de hieroglife pe ea, din când în când câte o literă în relief, împreună făcând "deto sune ato". Mă întrebam ce înseamnă dar mai tare mă întrebam unde sunt toți.

     Deodată am văzut un vas în depărtare. Roșu, cu tendințe de vișiniu, ieșea în evidență. L-am urmărit ascuns și am văzut că se îndrepta spre Stânci. Acestea erau intrarea în subteran de pe mare.   M-am apropiat destul de tare încât să văd chipurile celor cinci bărbați și o femeie. Hainele și barca m-au făcut să mă gândesc la pirați, totuși erau mai curați, aproape eleganți.

   

   

     Cunoșteam subteranul destul de bine, dar oamenii de pe barcă nu știau pe ce lume sunt. Era vară așa că am intrat în apă și am urmărit vasul. Am descoperit că, în ciuda frumuseții bărcii, era veche și împinsă în apă de niște vâsle mari, cu urme de colți pe ele.

    Când au oprit m-am băgat sub vas și am văzut o trapă mică. Am ascultat dar nu se auzea nimic. Am deschis trapa în grabă și un copil mic mi-a povestit cum că el și familia lui au fost răpiți de cei șase oameni de sus. Părinții lui dormeau așa că i-am trezit, pe ei și pe alți cinci oameni care mai dormeau acolo și am plecat.

În oraș, pe drum spre pădure, am aflat că cei șase răpitori erau din Krakum și puteau transforma apa în gheață.

    Le-am dat niște mâncare găsită acasă oamenilor răpiți și am pornit cât de repede am putut spre niște rude de-ale mele care stăteau la câțiva kilometrii distanță.

    Erau unchii mei și erau vânători de monștrii deoarece familiile Krakumilor (accent pe "u") erau vânate. Cele trei familii locuiau la 50 de kilometrii pe mare de Krakum așa că nu aveau unde să stea.

  

   Mătușa mea cum m-a văzut a venit repede la mine și m-a băgat în casă. Era o femeie cu o față blândă, dar parcă pregătită de orice. Agilă, cu reflexe de pisică de la atâtea lupte cu monștrii și vioaie tot timpul, mai puțin acum. 

    Unchiul era puternic, serios și tot timpul a fost un model de curaj pentru mine. Totuși ceva îi agita acum. Am ezitat să îi întreb până când ne-au dat tuturor niște arme mici, negre, cu gloanțe care la lovitura puternică cu pielea lasă în piele un tranchilizant puternic.

  

    Se pare că acum câteva săptămâni, Întunecații au provocat orașul Krakum la luptă. Întunecații erau locuitorii insulei Nerus, cei mai de temut luptători cu care s-au bătut Krakumii vreodată. Răpitorii erau defapt niște prieteni de-ai mei care se duceau la luptă și vroiau să fie siguri că mai sunt în oraș și că nu am aflat nimic.

  

    Când le-am spus unchilor mei cine sunt cei nouă oameni am aflat că defapt erau oameni care trebuiau să fie mutați în alt oraș (în Krakum).