Am iesit din camera și am coborât pe scări cu ursulețul, bilele în buzunar,cu globul,de asemenea.
Înainte sa intru în bucatarie,am mers în sufragerie.
Acolo era o ușă. Cred ca acolo e portalul.In fine.Trebuie sa fac orice în cât sa reușesc sa scap.
Mă duc la bucătărie, o chem pe cotoroanta și îi spun ca vreau sa îi zic ceva,în sufragerie.
Am început ceva stupid cum ar fi ca am luat un 8 la mate sau ceva de genul.
După vreun minut mega plictisitor,am dat speriata cu piciorul ușor în pisoi în cât sa atace cotoroanta.
El a sărit pe capul cotoroantei care tipa isteric,eu am luat cheia din sort și pe fracțiune de secunda am deschis ușa și am fugit în portal.
Parcă auzeam cotoroanta zicand:
-Nu ai cum sa scapi!Vei rămâne cu mine!
Deodată tot fugind,fugind și fugind am dat de o ușă.
Incercam din toate puterile sa o deschid, fiindcă știam ca destinul și soarta mea depinde de asta,din păcate.
Încercând sa deschid ușa, aud vocile părinților mei:
-Hay scumpo!spune tata.
-Avem încredere în tine,vei reuși!spune mama.
Atunci m-am gândit atât de tare la iubirea față de părinții mei și am tras așa tare în cât s-a deschis umpic și m-am vârât prin crăpătura.
Imediat am lăsat ursul jos în debara și am tras de ușa și am inchis - o.
Am luat lemne și cuie și le-am bătut un ușa aia care m-a marcat când am hotărât sa o investighez.
Am intrat în casa și i-am vazut pe mama și pe tata foarte mândrii de mine ca am reușit sa îi salvez.
M-au îmbrățișat puternic și am hotărât sa nu mai spunem altcuiva, ca sa nu părem paranoici.
După o gustare,am urcat în camera mea și am stat pe telefonul care nu l-am mai atins de ceva timp,fiindcă l-am uitat.
Când l-am deschis am văzut ca suntem în 25 iulie.
Stai ce?Toată prostia asta a durat o luna???Deci mi-a o luna din scumpa mea vacanta!
AAAAAAAAA!
OF doamne.....cotoroanta aia.....Cum își permite?!
În fine......dar peste câteva săptămâni e ziua mea,pe 17 august mai exact.
Cu toate ca părinții mei nu au scos un cuvânt despre ea.
Ciudat.
În fine.Azi vreau sa mă întâlnesc cu Isabela ca sa ,,îi explic" de ce nu am ieșit afară, nu am răspuns la mesaje și apeluri.
Logic ca nu o sa spun adevărata varianta......LOL.
Am ieșit afară și ne-am așezat pe o banca.
I-am spus ca părinții mei au avut de făcut o călătorie în Canada și m-au luat și pe mine......și am venit ieri.
Isabela a zis:
-Serios?Și.....nu puteai răspunde la mesaje și apeluri,nu?
-Pai....mi-am uitat acasă telefonul....și tocmai în avion mi-am dat seama.
Vreo ora am mai răspuns la niște întrebări stupide și logic ca am avut de dat niște răspunsuri la fel de stupide.
Seara cand am intrat în casa m-am dus chitita în camera mea.
Mi-am făcut un dus și m-am băgat în pat.Pe noptiera se mișca ceva.Non-stop!
M-am dus la întrerupător și am aprins lumina.Cand am văzut ce era acolo am zis:
-Nu!Nu!Nu se poate!Dar....Cum?
Și....defapt.....pe noptiera era.......
Credeați ca s-a terminat?Ei bine.....v-ati înșelat! O sa fac cartea mare.....foarte mare....
V-am făcut fericiți....cred....ca ăsta a fost un capitol lung.
Nu ratați noi capitole din Misterul Adolescenței și Intrebari Capcana.
Însă, va rog sa treceți cu ochiul pe la prietena mea,scriitoareadecarti,fiindcă are povesti interesante cum ar fi un crush împărțit la doi și Sabrina.
Mi-ar plăcea părerea voastră intr-un mesaj sau un comentariu!
Bye:)*
