Sunt in aeroport si astept cu nerabdare avionul. De cand mi s-a dat vestea ca mi s-a oferit o bursa exchange pentru Coreea pentru un an, pur si simplu am intrat intr-o transa. Credeam ca totul e un vis din care nu ma pot trezi. Timp de 2 luni de la veste treceam de la o emotie la alta. Noroc ca am avut-o alaturi pe Eun Ree. O buna prietena din Coreea cu care corespondam si care la vestea ca voi veni in tara ei o facu atat de fericita incat incepu sa se zbanutie si sa cada cu tot cu laptop din pat. Am inceput amandouna sa ne facem planuri.
- Avionul spre Seol Coreea este gata de imbarcare, se auzi din boxele din sala de asteptare repetanduse de 3 ori iar eu am fugit repede spre poarta de imbarcare.
Cand am ajuns in avion, m-am asezat pe scaunul de langa geam. Ce bine ca voi avea si priveliste. Sunt ata de fericita, si abia astept sa o intalnesc pe Eun Ree. E o fata asa de simpatica! Am cunoscut-o tot in cadrul facultati cand mi s-a dat adresa ei pentru a coresponda. O cunosc de 2 ani si vorbim cam in fiecare zi daca putem. Asa am invatat mai usor coreeana iar pe ea am ajutat-o cu engleza. Am descoperit ca avem multe in comun iar cand una din noi a avut o problema intotdeauna ne-am sfatuit si ne-am incurajat. Ma "botezat" sa spun asa cu un nume coreean spunandu-mi Eun Hee, fiindaca ii era mai usor de pronuntat decat numele meu. Ea chiar a vorbit cu tatal ei pentru a ma gazdui la ea cat timp voi sta in Coreea.e, se auzi din boxele din sala de asteptare repetanduse de 3 ori iar eu am fugit repede spre poarta de imbarcare. Dupa ore bune de zbor se anunta ca vom ateriza.
