Am iesit zambind din salon, apoi am abservat ca erau mai multe garzi de corp care pazeau usa. M-am aplecat salutandui si pe ei, m-au masurat toti din cap pana in picioare ca si ceilalti doi, apoi s-au aplecat respectus spre mine. Am fugit repede la baie, iar cand m-am uitat in oglinda, am vazut ca aratam ca un clovn. O doamne! Vai! M-au vazut toti asa? Arat mai rau ca un clovn! In parul meu zici ca si-a facut cuib o cioara, iar machiajul se intinsese si eram mai rau ca un zombie. Am incercat sa-l refac cat de cat, iar parul l-am udat putin cu apa si mi-am trecut degetele prin el, sa-l aranjez putin. Off! Cel putin acum arat mai bine. Am iesit din baie si m-am aszat pe unul din scaunele din hol. Stomacul incepu sa fac ravagii, iar in fata mea eraun tonomat cu mancare. Offf!! Banii mei sunt in geanta, iar geanta este in salon. Stateam cu mana pe stomac sa-l fac sa taca, dar nu reuseam. Dupa un timp, vad pe cineva care imi intinde un baton de Twist. M-am uitat in sus si am vazut ca e garda de corp care ma adus de la aeroport.
- Presupun ca-ti este foame, imi spuse el.
- E ok! am spus eu zambind, dar tocmai atunci mi s-a auzit din nou stomacul. Acesta zambit amuzat, iar eu nu am avut altceva sa fac decat sa i-au batonul de Twist.
Am muscat din el, si am simtit cum stomacul se linistise. Garda se asezase langa mine si manca si el dintr-un baton.
- Eu sunt Eun Hee! am zis eu dupa ce mi-am treminat batonul.
- Cha Do Jin! raspunse el.
- Imi pare bine! am zambint eu. Si cumde nu stai la post? Doar nu ai venit sa ai grija de mine. Nu?
- Sunt in pauza, rapunse el amuzat.
- Bine de stiut, am zis eu.
Apoi l-am vazut ridicanduse in picoare ca un traznet si se apleca in semn de resect. M-am uitat in partea in care se apecase si l-am vazut pe domnul care intrase in salon la Eun Ree. Acesta se intrepta spre mine, iar eu m-am ridicat la fel de repede ca si Do Jin si m-am alecat ca salut. acesta ii facu semn lui Do Jin sa ne lase singuri.
- Eu sunt Kim Won Su, tatal lui Eun Hee, spuse el dupa ce a plecat Do Jin.
- Andreea! am raspuns eu zambind. Incantata!
- Eu am sa-ti spun Eun Hee. Pentru ca asa te stiu din povestile fiicei mele,spuse el zambind balnd. Am vrut sa-ti multimesc ca esti aproape de Eun Ree. De cand vorbeste cu tine, a inceput incet, incet sa devina o copila normala. Inainte era inchisa in ea si foarte timida si nu prea zambea. Acum o vad in fiecare zi cu zambetul pe buze, si mai ales cand imi povesteste de dumneavoastra.
- Domnule Won Su, nu este nici o problema. Si ea ma ajutat la fel de mult pe cat am ajutat-o eu pe ea. Este o persoana extraordinara si sa fiti mandru de ea.
Tatal lui Eun Hee ma prinse de mana si ma trase de spre el pentru o imbatisare.
- Acum inteleg de ce te considera Eun Ree asa de speciala, imi spuse dupa ce imi dadu drumul din imbratisare. Acum fugi in salon, te asteapta.
M-am aplecat iar el mi-a zambit cu caldura, apoi am plecat spre salon. Pana sa ajung, ma tot gandeam la imbratisarea domnului Won Su. Era plina de caldura si dragoste parinteasca. Eun Ree era tare norocoasa. Mergeam incet si mi-am amintit ca mama e la sute de kilometri distanta de mine, si m-am intristat. Mi se facuse deja dor de ea. Oare cum voi rezista un an fara ea. Inafara de Eun Ree, mama imi era cea mai buna prietena si sfatuitoare. Chiar si atunci cand Eun Ree avea o problema si nu stiam cu ce sa o sfatuiesc o intrebam pe mama. Am ajuns in fata usii salonului si mi-am indeparat tristetea. Do Jin intrase din nou in tura, si imi deschise usa. Eun Ree se imbracase deja pentru plecare si statea intr-un scaun cu rotile. Avea o rochita inflorata care statea foarte bine pe ea, parul ei era un saten ciocolatiu, si era lasat pe spate. Era asa de draguta. Se uita la mine zambind, si parca radia.
- Ce au spus doctorii? E totul in ordine? am intrebat eu
- Da. Totul e in regula. Mi-au scos si bandajul, dar au zis ca nu trebuie sa-l fortez. Asa ca vreo saptamana nu avem cum sa colindam pe jos orasul, spuse ea putin trista ca ne-a dat planurile peste cap. Dar tot putem iesi la un suc. Mergem cu masina!
-Stai linistita, spus eu mangaind-o pe cap. Esti pregatita de plecare?
-Da eonni! spuse ea vesela.
Am mers in spatele ei si i-am pus buchetul de flori de pe pat in brate. Apoi incet imping scaunul cu rotile spre usa. Una dintre garzii imi deschise usa, iar alta veni si se oferi sa o ajute pe Eun Ree. Am mers toti spre masina apoi cei doi o ajutara sa urce. Do Jin era deja la volan, si imediat ce am urcat si eu am pornit spre casa.
