Chapter 3

28 0 0
                                    

  Am intrat, iar usa s-a inchis in spatele meu. Am mers incet spre patul din mijlocul camerei, unde statea intinsa cu un picior bandajat, o fata ce citea dintr-o revista. Era asa de frumusica si micuta. 

- Eun Ree! am strigat-o eu incet. Ea isi ridica ochii din revista si vad cum ochii ei caprui ciocolatiu devin mari de uimire si fericire. 

- Eun Hee! striga ea atat de tare ca am tresarit. Ma prinde de mana si ma trage spre ea sa ma imbratiseze. 

- Doamne Eun Hee! Ce bine imi pare ca te vad insfarsit! spuse ea bucuroasa. Abia asteptam sa te vad. Ce ma bucur ca ai venit pe aici. Nu cred ca as fi avut rabdare pana maine. Cred ca as fi fugit din spital doar sa te vad, spuse ea razand.

- Eun Ree! Si eu sunt tare fericita ca te vad insfarsit! Sunt atat de derutata. Si cred ca daca domnul care o venit dupa mine nu ma aducea la tine, cred ca o luam razna, am facut o pauza, oohhhh Eun Ree, am spus eu uitandu-ma la ea oftand, ai atatea expicatii de dat! am amenintat-o eu, iar ea se uita la mine si imi zambi cu inocenta.

- Stiu Eun Hee! Si imi pare rau! Chiar am vrut sa ajung sa te i-au de la aeroport, dar doar ma stii cat de zapacita sunt. Eram in intarziere si ma grabeam la masina, dar tocul de la pantof mi s-a prins intre 2 pietre i-ar eu m-am impiedicat iar piciorul mi s-a luxat si...

- Eun Ree! am spus eu ca sa nu mai vorbeasca. Nu la asta m-am referit! am continuat eu. Eu vreau sa stiu cine sunt tipii care stau la usa. Nici nu stii cat de tare m-am speriat cand am vazut ca are o poza cu mine. Credeam ca e vreun rapitor! am zis eu serioasa, iar Eun Ree a inceput sa rada asa de tare incat era sa cada de pe pat. Nu-mi venea sa cred ca rade de mine, am lasat-o sa se linisteasca si sa-mi raspunda.

- Sunt garzile mele de corp din cand in cand, raspunse ea devenind serioasa. Imi pare rau, dar nu ti-am spus cam tot despre mine. 

M-am uiat la ea nevenindu-mi sa cred:

- Si ce nu mi-ai spus. Doar nu esti fata vreunui Gangster? am spus eu serioasa.

- Nu, spuse ea bufnind-o din nou rasul. Sunt fata Directorului Executiv (CEO) a companiei de muzica Loen Entertaiment.

Am ramas socata, ochii aproape imi iesiau din orbite de confuzie.

- Tu glumesti! am zis eu serioasa.

- Nu, nu glumesc! Imi pare tae rau Eun Hee. Am vrut sa-ti spun mai devreme, dar nu am avut ocazia. La inceput eram doar niste straine si nu vroiam sa ma dau mare. Apoi nu am mai prins o ocazie, spuse ea cu voce tremuratoare. 

Nu imi placea sa o vad suparata, asa ca nu am mai continuat:

- Deci sigur nu esti fiica unui gangster, da? am zis eu incercand sa o inveselesc.

- Nu eonni, raspunse si incepu sa rada, iar de data asta am ras si eu. 

Era asa de frumoasa cand zambea, nu imi placea sa o vad trista, si intotdeuna cand era intr-o strare prosta am incercat sa o inveselesc. Am hotarat amandoua sa raman peste noapte la spital cu ea sa mai vorbim si sa plecam amadoua a doua zi.

Dimineata cand m-am trezit, eram in pat cu ea imbratisate. Nici nu imi aminteam cand am adormit. Eun Ree nu se trezise, si nu vroiam sa o derajez, asa ca doar am stat langa ea si o priveam. Era o fata asa de fragila si sensibila, si imi era tare mila de ea. Mama ei murise cand ea avea 8 ani, iar asta o afectase grav. Tatal ei o iubea mult din spusele ei, doar ca nu avea prea avea timp sa stea cu ea, iar acum inteleg si de ce. Stiam ce inseamna sa nu ai pe unul dintre parinti, desi eu am o mama care si-ar fi dat viata pentru ca eu sa fiu bine, nu am un tata. Mama a divorat de tatal meu cand eu am avut doar 3 luni, iar pana la 24 de ani ai mei, el nu ma vizitat decat de vreo 3-4 ori, si nu l-a interesat niciodata de viata mea.  Dupa cateva luni de vorbit cu ea, mi-am dat seama ca are nevoie de cineva care sa o asculte cand are vreo problema, si mi-a devenit asa de draga incat am hotarat sa-i fiu ca o sora mai mare, de aceea mi-a si pus numele Eun Hee, fiindca este apropiat de numele ei. Acum as face orice ca sa o ajut sa treaca pste pasele proaste si imi place tare mult sa stau si sa vorbesc cu ea despre orice.

La un moment dat, se aude cum usa se deschide si ca cineva intra. Mi-am ridicat privirea de la Eun Ree, crezand ca e asistenta, care verifica daca totul e in ordine. Dar in loc de asistenta era un domn inalt, de 40 si ceva de ani, imbracat intr-un costum care din presupuse arata destul de scump, si cu parul aranjat foarte elegant. Avea in mana un buchet de flori si o cutie de cadouri. Nu mia luat mult timp sa-mi dau seama cine era. Semana foarte mult cu Eun Ree. Acesta facu ochii mari de uimire cand ma vazu, dar isi reveni si imi zambi bland. Incet am incercat sa ma ridic de langa Eun Ree fara sa o deranjez, m-am ridicat in picioare si m-am aplecat mimand un Annyeonghaseyo, si am plecat repede din salon. Eram asa de incantata ca venise sa o viziteze. Eun Ree va fi asa de fericita. 

Friends to the end!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum