Chapter 5

23 0 0
                                    

"Asta cu siguranta este ceva incredibil!!!" aveam ochii scosi din orbite. Casa lui Eun Ree era uimitoare. Arata ca un palat de pe vremea regelui Suk Jong. Era minunat! Cu casa in mijocul unei gradini infloritoare si plina cu copaci inverziti. Si stai sa vezi! Mai are si un mic lac cu punte. Doamne! Am ajuns in rai? Numai in filmele istorice coreene am mai vazut asemenea frumusete.

- Eonni! Inchide gura, rase Eun Ree, pandeste musca sa intre.

- Vrei sa spui ca tu aici locuiesti? am zis eu uimita pana peste masura. 

- Da! zise ea zambind mandra. Si acum locuiesti si tu.

- Agashi Eun Hee! Bagajele sunt deja in camera dumneavoastra.

- Foarte bine Do Jin!  ii spuse Eun Ree. Hai inautru! si imi facu semn spre usa.

Am intrat. Si totul a devenit si mai uimitor. Casa era decorata cu mobila veche combinata cu tehnologia de astazi. Eun Ree ma conduse spre camera mea. Era la fel ca restul casei. Arata superb, si foarte spatios. Avea doar un pat in mijlocul camerei si unul din pereti era impanzit de o bilioteca mare cu multe carti, iar in partea dreapta a patului era un mic birou pe care puteam lucra. Mergeam prin camera si admiram toate locurile nevenindu-mi sa cred ca aici o sa stau. Am ajuns in fata bibliotecii si priveam cartile, am scos una si i-am facut semn lui Eun Ree.

- Da! E cartea care mi-ai trimis-o de ziua mea, a spus ea zambind. Dar stai sa vezi ceva mai uimitor, si veni spre o carte cu coperta neagra si o impinse, iar o parte din biblioteca se deschise ca o usa secreta. Am privit-o pe Eun Ree, iar ea imi facu semn sa o urmez. Am trecut prin usa secreta, dar nu am vazut nimic. Apoi Eun Ree apasa pe un intrerupator, iar luminile imi dezvaluie o garderoba, plina cu haine, pantofi, genti si accesorii. Am ramas uluita de tot. Asta era cu adevarat un vis. Eram asa de uimita de tot incat nu aveam puterea sa scot nici un sunet. Si o parte din ele sunt si a tale. Si o sa mai mergem la cumparaturi, spuse ea fericita.

- Stai o clipa! am spus eu trezindu-ma la realitate. Cum a dica o parte sunt ale mele?

- Uite asa bine. Doar nu o sa mergi cu mine pe strada cu haine normale, spuse ea razand.

- Eun Ree! Da eu am venit aici sa stau doar pentru un timp. Nu am venit sa-ti cheltui tu banii. Ma faci sa ma simt prost.

- Eonni. Nu ai de ce sa te simti prost. Plus ca tata iti ofera o slujba in companie imediat ce te acomodezi, zice ea razand  ca si complice.

- O doamne! Nu destul ca stau in casa ta pe gratis, si acum am si garderoba ultra-mega-scumpa, mai am si servici si... si ce mai urmeaza? am spus eu exasperata. Casa de vacanta pe insula Jeju-Do, avion privat? Eram de-a dreptul enervata. Nu imi placea sa profit de oameni. Eram foarte recunoscatoare pentru faptul ca ma gazduia la ea fara a plati chirie, dar restul lucrurilor erau exagerate. De mica am avut o viata modesta si eram obisnuita sa muncesc din greu pentru lucrul pe care mi-l doresc. Mama a muncit din greu sa ma tina in scoala, iar dupa ce am terminat academia de politie si am inceput sa muncesc, mi-am putut realiza visul de a merge la facultatea de litere Engleza- Coreeana. Cu greu am muncit dar am si invatat ca acum sa ma aflu aici. Eun Ree statea si ma privea cu tristete. Iar o suparasem. Off! Dar ce era sa fac?! Imi pare rau ca am exagerat, am spus eu cu regret. Doar ca stii ca am muncit din greu ca sa fiu aici, iar acum ca vad toate lucrurile astea, mi se pare ceva imposibil. Nici nu mi-am permis vreodata sa visez asemenea lucruri, si acum ca sunt reale parca e o exagerare. Parca totul vine dintr-o data, prea rapid, iar eu incerc sa le asimilez, dar e greu. Te rog, nu te supara!

- Eun Hee! Nu m-am suparat, spuse ea zambind. Doar ca am vrut sa te simti bine, si stiu ca ai trecut prin multe, de aceea si am vrut sa iti usurez cumva viata, macar cat stai aici. Am exagerat putin, dar tu esti eonni a mea. Iar cat vei sta aici vei face parte din familia mea. Tata deja mia trimis mesaj, spunand ca te place, spuse ea razand. Si in casa asta, mai tot timpul sunt singura, doar cu personalul. Acum ca am cu cine sa vorbesc, sa ma uit la filme, sa rad.... eram asa de fericita de idee, incat am facut ca totul sa-ti fie usor si sa ne putem distra. 

- Ok, am spus eu intr-un final. Alt ceva nu mai puteam sa spun. Imi inchisese gura. Stiam foare bine ca se simtea singura si ca nu avea cu cine vorbi, asa ca nu am mai spus nimic. Dar sper ca asta e tot, bine? Ea zambi si sari sa ma imbratiseze. Am strans-o si eu in brate.

- Cam tot, spuse ea, mai e doar masina.

- Ce? am zis eu uimita si i-am drumul la imbratisare, dar ea ma stranse mai tare si incepu sa rada.

- Nimic eonni. Nimic. Am strans-o din nou si am inceput sa rad si eu cu ea.

         Dupa ce imi arata toata garderoba si imi prezenta viitoarele haine pe care le voi purta, am mers in celalalt capat al camerei secrete si am ai vazut o usa. Am trecut de ea si am ajus intr-o alta camera. Cred ca era singura camera care nu se asemana cu restul casei. Parca intrasem in alta casa. Peretii erau grii si cu o multime de flori si fluturi de culoare neagra si rosie. Mobila era de ultima moda neagra, iar pe unul din pereti, nu avea o biblioteca ca mine, avea o oglina uriasa care avea o usa secreta prin care am intrat noi. Patul era unul cu baldachin, iar unul din dulapuri sustinea un televizor urias si multe, multe animalute de plus. Eram foarte amuzata de situatie. Dupa ce imi termina de prezentat, camera ei, mersesem sa-mi prezinte restul casei. M-am inselat. Camera lui Eun Ree si bucataria, parca faceau parte din alta lume. Ziceai ca erau teleportate din viitor in timpul dinastiei  Joseon.

- Poate ar trebuii sa ne odihnim putin, am spus eu vazand ca a inceput sa o deranjeze piciorul. 

- Ar trebui! spusea ea zambind obosita. Dar maine vom merge la companie. Trupa are de filmat un videoclip si au nevoie de mine, iar tu poti sa vorbesti cu tata despre ce ti-ar placea sa faci. Bine? Am dat aprobator din cap si am condus-o spre camera ei, apoi m-am intors in camera mea. Mi-am cautat prin bagaj ceva confortabil si m-am uitat la ceas. Era 1 deja, iar eu nu i-am trimis nici un email mamei. Am stat si am socotit diferenta de ore. Daca aici e 1, si diferenta de fus orar este de 7 ore, atunci ceasul este 8 deja. Off! Probabil din cauza asta ma si simt obosita. O sa-i scriu repede un email scurt si apoi ma odihnesc si eu.

" Mamico, am ajus cu bine in Coreea.Totul e asa de frumos, iar casa unde stau este minunata. Eun Ree este o persoana si mai deosebita acum ca am cunoscut-o fata in fata, iar tatal ei este la fel. O sa-ti povestesc mai multe maine cand te sun. Pup si te iubesc :*:* " 

Am facut un dus rapid si m-am bagat in pat. Am adormit imediat. Dupa un timp aud usa de la biblioteca deschizandu-se si o vad pe Eun Ree cum se furiseaza in patul meu. I-am zambint bland si am strans-o langa mine, apoi am adormit amandoua. M-am trezit din nou cand usa de la hol se deschise, iar cand m-am uitat tatal lui Eun Ree statea si ne privea zambind, am incercat sa ma ridic dar el imi facu semn sa stau linistita si inchise usa si pleca. M-am asezat din nou in pat si am adormit.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 25, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Friends to the end!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum