Capitolul 1

29 1 0
                                    


AYSHA

Intru în universitate cu un teanc de cărți pe brațe și caut sala pentru primul curs. Am ajuns cu 30 de minute mai devreme pentru a fi sigură că ajung la timp . Nu vreau să întârzii din prima zi . În jurul meu sunt o mulțime de necunoscuți . Cel mai probabil sunt din anii mai mari . Cu coada ochiului mă uit în jurul meu și observ că unii mă urmăresc cu privirea , dar eu îmi continui drumul . Găsesc în sfârșit sala de curs , intru și mă așez în rândul al treilea . Lângă mine se află o fată de aceeași culoare de păr ca și a mea, ține în spate un ghiozdan negru cu un lanț atârnând cu puțin în jos , poartă un tricou larg crem ,destul de lung, o pereche de blugi largi tăiați în genunchi și o pereche de teniși vișinii .
-Bună! Eu sunt Anya.
Sunt surpinsă că mă bagă în seamă, dar răspund imediat.
-Bună! Eu sunt Aysha. Îmi pare bine!
-Încântată! Ești foarte frumoasă.
Sunt puțin uimită din nou deoarece tocmai îmi făcuse un compliment. Se pare că e prima mea prietenă de aici.
-Mulțumesc ! Asemenea și ție.
Este foarte frumoasă. O analizez mai bine și observ că are ochii căprui ca și ai mei. Forma buzelor este asemănătoare. E ciudat, dar semănăm destul de mult din punct de vedere fizic.
-Locuiești aici în campus?
  -Nu. Locuiesc singură într-un apartament nu departe de campus.
-Nu te simți singură?
-Abia am o săptămână de când m-am mutat și nu am avut timp să simt lipsa cuiva înafara prietenilor și părinților mei.
  - Ei bine, dacă te vei simți singură și vei vrea să stai cu cineva, poți veni la mine. E amuzant să locuiești în campus.
Spuse aceasta chicotind.
  -Îmi imaginez.
Încep să chicotesc și eu.
Fără să continui prea mult cu vorba și privitul în jurul meu, îmi scot cartea preferată dar nu apuc a citi deoarece profesoara tocmai intră în clasă.
-Bună ziua, dragi studenți! Numele meu este Irina Stocher iar anul acesta voi fi profesoara voastră de literatură.

                             ***
Ora de literatură a trecut foarte repede , iar acum mă îndrept spre ora de matematică. Mă așez din nou în cel de-al treilea rând , Anya aflându-se din nou lângă mine. Îmi pare bine că am făcut cunoștința , altfel aș fi stat singura ceva timp până să mă adaptez total aici .
Trece zburând și ora de matematică, acum fiind pauza de prânz. Cum nici Anya nu cunoaște pe altcineva înafara mea, mă întreabă dacă vreau să stau cu ea și accept .
Intrăm în cantină și privirile celor din jurul nostru se îndreaptă înspre noi. Mă simt prost știind că toți se uită la mine și nu înțeleg din ce motiv dar încerc să ignor.

                                ***

Ajung acasă (noua mea casă), fac un duș după care mă îndrept spre șifonier și îmi aleg o rochie bej croșetată . Îmi usuc părul lung , după care îl împletesc , mă îmbrac cu rochia aleasă , îmi iau o pereche de bocanci argintii, o geaca de piele de culoare maro și un ghiozdan mic în spate în care mi-am pus carnetul de desene și setul de creioane colorate , apoi ies din casă. Melodia mea preferata (A thousand years - Christina Perri) răsună în căști și mă îndrept spre un parc din apropiere . Admir ce mă înconjoară , iau un loc pe o bancă , îmi scot carnețelul și încep să desenez priveliștea din fața mea : un pod deasupra unei ape curgătoare foarte mică, copacii veștejiți și iarba în diferite culori .
Trece o oră, iar eu mă aflu în același loc, pe aceeași bancă, iar desenul meu fiind aproape finalizat .
Carnetul îmi scapă din greșeală, dau să îl ridic dar cineva mi-o ia înainte . Ridic privirea în fața mea aflându-se un băiat cu ochii de un albastru pe care nu l-am mai văzut până acum și părul blond spre castaniu deschis. Privește desenul neterminat încă , iar buzele sale cărnoase schițează un zămbet, gropițele din obraji făcându-și apariția . Îmi întinde carnetul iar eu îl iau și îi mulțumesc politicos. Îi zâmbesc prietenos , mă ridic de pe bancă și plec grăbită , băiatul neapucând să rostească nimic .
Mâ întorc acasă , iau cina , după care îmi pregătesc lecțiile pentru ziua de mâine , mă schimb cu pijamalele mele favorite , apoi mă așez în pat. Dintr-o dată îmi sare gândul la băiatul din parc al cărui nume nici măcar nu îl știu . În cele din urmă adorm cu gândul la el.




___________________________

Fata din rândul treiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum