Capitolul 2

26 1 0
                                    


Nu aud alarma de dimineață, mă trezesc la 8:10 așa că nu mai are rost să mă grăbesc spre cursul de engleză. Mă dau jos din pat, îmi fac rutina zilnică, iau micul dejun apoi mă îndrept spre șifonier alegându-mi hainele . Mă îmbrac cu o bluză cu guler din croșet de culoare crem, o pereche de jeans negri cu talie înaltă, o geacă neagră subțire și bocancii mei preferați de culoare roz . Îmi împletesc părul în două codițe lăsând câteva fire rebele în jurul feței . Îmi iau rucsacul și plec spre universitate. Primul curs , care în mod normal ar trebui să fie al doilea în orarul meu , este cursul de muzică. Mă îndrept din nou înspre rândul al treilea , așezându-mă lângă Ayda care mă întreaba unde am fost la primul curs . Profesorul de muzică intră în sală, se prezintă și începe să ne întrebe pe fiecare despre "talentele" noastre muzicale .
-Aysha, Aysha. mă strigă Ayda în șoaptă .
- Ce e ?
- Îl cunoști cumva pe băiatul blond din ultimul rând?
Îmi întorc privirea spre ultimul rând și îl observ pe blondul cu ochii albaștri precum oceanul cu care mă întâlnisem ieri în parc . Privirea mea s-a fixat pe el fiind mult prea concentrată la părul său superb și trăsăturile feței puțin vizibile din cauza faptului că privirea lui era țintită în jos .
- Nu, nu îl cunosc . De ce ?
- Te privește în continuu de ieri la primul curs. Ai fani , dragă!
Spune aceasta chictotind.
- Eu? Încurci persoanele .
Începem amândouă să râdem .
-Nu cred că încurc de data asta .
El . Acel el . Nu îi știu numele , nu știu nimic despre el , dar ochii săi parcă din spațiu mi-au luat mințile .

Peste 2 săptămâni

00:00 . Primesc un sms. Habar nu am de la cine sau din ce motiv. Îmi iau telefonul și deschid mesajul .

Număr necunoscut : "Mi-ai luat mințile. Te ador. Erich."

Erich ? Cine este acest Erich ? I-am luat mințile ? Mă adoră ? Și cel mai important : de unde are numărul meu ??? Nu îi spun nimic momentan, dar gândul mă macină . Cine o fi ?

***

Ca de-obicei , merg spre primul curs, mă așez în rândul al treilea , în clasă sunt aproape toți colegii , cu excepția lui . Curând intră și el în clasă cu un buchet mare de trandafiri .
-Oare cine o fi norocoasa ? chicotesc eu spre Ayda.
El se apropie de banca mea și îmi pune florile pe bancă.
-Scuză-mă dar aici nu e depozit de flori . spun eu râzând.
-Nici pe departe . Dar acestea sunt pentru tine .
-Pentru mine ? Mă faci să râd .
-Nu ai primit mesajul meu aseara ?
-Despre ce mesaj vorbești ?
Toți ne priveau ca pe niște vedete de cinema .
-Nu te prefă. Știi foarte bine despre ce este vorba .
-Poate că da , poate că nu. Acum te rog ia florile astea de pe banca mea și termină cu prostiile .
-Sunt ale tale . Și astea nu sunt prostii .
-Mulțumesc atunci . Și ba da, sunt prostii .

Nu-mi vine să cred. Probabil acel Erich este el .


_____________________________

Fata din rândul treiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum