Heaven // I. Obscure [H.S.]

Prefata

- Prefata -

Spatele lui masiv nu se misca. Respiratia lui se oprise. Capul lui plecat inainte statea nemiscat, impietrit parca in durere in timp ce mainile lui tremurau usor.

Lacrimile curgeau in siruri nenumarate pe obrajii mei scurgand orice putere din mine. Orice farama de speranta sau de... viata se scurgea cu acestea. Mainile mele mici si albe tremurau acum pe hartiile pe care le tineam la spate. Imi doream pe de o parte sa i le arat si sa il fac sa inteleaga ca dragostea mea pentru el nu s-a incheiat si nu se va incheia vreodata. Dar pe de alta parte, adevarul e ca, odata ce ochii lui aveau a cunoaste hartiile pline cu adevaruri dureroase el ma va parasi. Exact asa cum un suflet isi paraseste trupul la moarte. Dar macar m-ar fi parasit stiind adevarul.

Insa eu sunt o persoana influentabila, o persoana nehotarata, o persoana slaba. Nu am avut puterea sa ii mai rostesc numele inca o data pentru a i le arata. Le-am dat drumul si au aterizat pe podeaua umeda de lacrimile mele, iar eu le-am impins cu piciorul sub pat.

Oricare ar fi fost adevarul, acum acest cuvant nu mai avea sensul lui de baza. Adevarul ar fi putut sa inrautateasca doar lucrurile pentru ca de multe ori adevarul...doare.

Asa ca am ales sa spun ceea ce aratau aparentele. Sa numesc o minciuna adevar. Sa-mi calc pe suflet si sa spun "adevarul" .

Mi-am sters imediat lacrimile si am incercat din rasputeri sa-mi controlez tremuratul involuntar al corpului care aparuse o data cu vederea lui in aceasta camera. Mi-am dres vocea si cu o falsitate de clasa am inceput a vorbi. Am inceput a minti. Am inceput a grai adevarul.

- Adevarul este, Harry ...

Un nod mare cat Casa Alba mi s-a pus in gat dar sa spun adevarul ar fi fost prea greu si ceva trebuia sa spun. Asa ca am spus adevarul...

- Ca nu voi incerca sa mint. Dar o voi face.

- Ceea ce ai vazut... este exact asa cum ai vazut. Dar nu era.

- M-am culcat cu el. Dar nu o facusem.

Un suspin profund a scapat din pieptul lui si parca auzeam tipetele lui interioare. Stiam ca exista. Asa cum existau si ale mele.

O pauza indelungata a urmat si a fost un rastimp in care am privit in gol gandindu-ma la nimic altceva in afara de cuvintele mele care imi rasunau in cap. Minciunile spuse imi rasunau in cap cu ecoul unei dureri imense. O durere aflata in fiecare atom al corpului meu. O durere din suflet. O durere atat de maree incat puteai spune ca e acolo de la inceputul lumii.

Probabil astepta sa ii spun ca am glumit si ca totul a fost o farsa asa acum asteptam eu sa ma trezesc din acest cosmar. Din aceasta cursa mortala a vietii. Din aceasta teroare.

Si-a luat rapid haina, fara vreun alt cuvant, si si-a bagat cheile si telefonul in buzunar.

- Nu vreau sa te gasesc aici cand ma intorc. Am auzit vocea lui dura si rece izbind aerul mohorat. A iesit din camera ca o furtuna si in urmatoarele 5 secunde am auzit usa de la intrare izbindu-se.

Am suspinat regretand ca l-am lasat sa plece dar adevarul era ca nu mai aveam ce face.

Oameni buni, aceasta este prefata, speram ca e ok :) urmatorul capitol e in procesul de facere, ne grabim cat putem :)

Ana & Stefania