Heaven // I. Obscure [H.S.]

1. Cunoastere

                                                                        1. Cunoastere

- Alo? Intreb eu incet uitandu-ma disperata la aglomeratia din jurul meu.

- Hei mama! Aud vocea de ingeras prefacut ceea ce insemna ca in afara de faptul ca mai am 5 minute la dispozitie sa pargurg un drum care imi ia 20, totul mergea conform planului.

- Mama a avut niste dificultati dar acum e in drum spre serviciu. Tu esti la examen asa-i?

- Da mama. Ai grija sa nu intarzii! Ma avertiza ea cu un ton sever. Nu imi permiteam sa stric planul si sa imi pierd cuvantul in fata ei.

- Ma descurc, du-te la examen.

- Trage de timp cat poti! Ii soptesc eu ultima fraza.

- Pa mama! Aud scurt inainte sa inchida telefonul.

 A urmat apoi o rotatie de 180 de grade a volanului si un scartait de roti cam neplacut.

Am ajuns in fata scolii si examenul incepuse de 10 minute. Mi-am scos rapid adidasii care nu se asortau deloc la tinuta mea si i-am aruncat pe bancheta din spate. Am incaltat tocurile de culoare alba , lacuite, cat de repede am putut si am scos din buzunar rujul rosu pe care il purtam cu mine. Am aplicat un strat de ruj depasind putin conturul buzelor asa cum am observant ca fac toate babele. Am scos din poseta ochelarii de vedere de bunica bibliotecara si i-am asezat pe ochi.

 Urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa insfac poseta si sa ies din masina lasandu-ma coplesita de frigul de afara care navalea peste mine din cauza fustei a carei lungimi nu depasea genunchii si care ma facea sa arat ca o profesoara venita din anii ’90.

 Am intrat pe poarta scolii atragand privirile perverse ( mai ales ale baietilor ) si curioase ale  tuturor elevilor aflati in curte la ora de sport sau mai stiu eu ce activitate. Dupa cativa metri mersi in ger am intrat in scoala efectiv. Nimic anormal. Elevul de serviciu, gardianul + camerele de luat vederi care nu ar fi ratat nici daca te-ai fi scarpinat in cur .

- Va pot ajuta frumoasa doamna? Aud vocea gardianului. Vedeam pe el ca s-a inmuiat si sincer nu ma asteptam la altceva. Toata scoala stie ca gardianul e omul femeilor insa zambetul lui stirb si respingator nu cred ca ajuta. Deloc.

 Mi-am afisat zambetul de "dama" ce sunt si m-am apropriat incet de el observand neatentia primita din partea elevului de serviciu care era statea cu castile in urechi pe micul scaunel de langa masa cu foile pe care erau trecuti cu grija fiecare intarziati dar si oamenii intrati in scoala cu ora de iesire la minut. Scoala asta era mai groaznica decat o inchisoare de maxima securitate.

- As dori sa vorbesc cu doamna directoare. Spun eu avand o expresie de insotitoare de bord profesionala. La dracu'! Mi-am gasit vocatia! Imi spun eu mie.

- Doamna directoare se plimba acum prin salile de examen si nu stiu daca s-a intors... Raspunde acesta nesigur de ceea ce avea de facut. Dar planul meu era plan si trebuia respectat conform timpului.

- Ce ziceti sa facem astfel... spun eu asezandu-mi palma pe bratul molesit si deloc lucrat asa cum ar trebui sa fie, al gardianului.

- Eu ma voi duce la biroul doamnei directoare si daca dansa nu este, ma voi intoarce. Raspund eu incercand sa par seducatoare. Omul asta nu ma va recunoaste maine oricum asa ca trebuia sa incerc tot ce stiam ca sa intru in biroul idioatei.

- Pai cred ca... ar fi in regula... spune el privind in ochii mei.

- Raul, trece-o pe doamna in document! Ordona el amicului meu care inca nu ma recunoscuse. Nt nt nt!