The rider

Capitolul 1

Încă de mic copil am avut această pasiune pentru motoare, pasiune este puţin spus. Mereu îi vedeam pe cei mari făcând wheelie-uri pe bulevard si plafonând motoarele la semafor. Mereu îmi ziceam ca eu voi fi acela, mi-am jurat asta. Mi-am jurat că mă voi trezii dimineaţa şi uitându-mă pe geam îmi voi vedea fetiţa, nu vă gândiţi la un copil. Uite că acea vreme a venit, conduc motorul visurilor mele, Yamaha R1.

Mă încalţ cu ghetele Alpinestars proaspăt scoase din cutie, îmi iau geaca, mânuşile si casca şi pornesc spre garaj. Aşez casca pe rezervorul motorului si il pornesc, sunetul tobelor Toce este muzica mea preferată, iar farurile angel eye îi redau motorului un aspect dur. Încalec bestia, pun bine casca si plec uşor din loc. Mereu îmi fac plimbarea de seară prin centrul oraşului, traficul este redus şi este foarte relaxant. Merg pe aceaşi rută ca de obicei când văd o lumină în oglindă ce se apropie rapid de mine venind la pachet cu un sunet satisfăcător. Un tip cu o Honda CBR600RR trece rapid pe lângă mine enervându-ma uşor:

- Ai mult tupeu, puştiule.

Pun viziera şi totul se transformă brusc în negru, accelerez până după dunga roșie afișată pe turometru, motorul urlă de durere până schimb treapta, apoi trec fulger pe lângă acel CBR oprindu-ne la semafor:

- Data viitoare să te uiţi la număr, Alex.

- Ştiam că îţi faci plimbarea de seară, am zis să te bag puţin în priză, spuse amuzat.

Alex este ca un frate mai mic pentru mine, am copilărit alături de el și de sora lui. Tot împreună am căpătat și "boala" motociclismului. Pierdeam vremea pe aceste străzi, cu CBR-uri de 125cc visând că într-o zi vom avea "miarele" noastre, și uite că visul a devenit realitate...bine...doar în cazul meu momentan. Ema...ea a fost o fricoasă încă de la început, ne-a luat ceva să o urcăm pe "mobră", însă în final s-a obișnuit. Revenind, Alex este mai mereu plecat din țară și obișnuiește să facă surprize de genul când se întoarce, eu fiind prima țintă mereu, însă de data asta se prezintă cu un motor nou.

Înainte să plecăm de la semafor îi fac semn spre parcarea de lânga, iar el vine după mine. Intrăm ușor în parcare, oprim motoarele și le așezam una lângă cealaltă pe același loc de parcare.

- Ce s-a întâmplat cu acel R6? parcă trebuia să fim fraţi.

- Well, știi că nu prea dau semne de viață atunci când sunt plecat. Un idiot mi-a tăiat calea şi m-a aruncat cam 10m, eu nu am păţit nimic, dar din motor au mai rămas doar amintirile.

- Auch, noroc că tu ești obișnuit cu trântele. Ia spune, îți trădezi emblema de pe încheietură? întreb pe un ton ironic în timp ce zâmbesc.

- Eu?! Niciodata! răspunde pe același ton, îmi era dor de vremea cand mergeam pe aici cu 125cc, așa ca i-am luat fratele mai mare.

- Haha, încă îți este frică de miare? Credeam că ți-ai depășit frica atunci când te-am luat pe a mea.

- Hai frate, doar știi că aștept chemarea.

- Aștepți chemarea asta cam de cinci ani, eu zic să îți iei inima în dinți și să faci primul pas! o spun pe același ton ironic. Ia spune-mi, pe unde ai mai umblat?

- Eh, pe aici, pe acolo, doar mă cunoști.

- Hai nu zău? Și cu ce te-ai ocupat pe aici, pe acolo?

- Cu ce mă pricep cel mai bine, puțin pe la garaje, puțin pe la curse, crezi că un salariu de mecanic îmi ajunge de o mobră? trebuie să am și un plan B.

- Și totuși umblii cu aceleași mânuși de 3 sezoane încoace. Se pare că planul ăsta B al tău nu te-a ajutat și pentru echipament nou.

- Vai dar ce glumeți suntem azi domnule echipament negru, doar ce am venit și ți s-a pus pata pe mine?

- De când ești plecat nici de glume nu mai ști, nebunule. Pe la ai tăi ai trecut?

- Nu, de asta am venit să te caut. Știu că locuiești singur de când te-ai certat cu Ema și mă gândeam că puțină companie nu ți-ar strica. În plus, alor mei le-ar face plăcere să te mai vadă.

- Prea bine, să mergem, spun în timp ce îmi pun casca pe cap.