Forbidden

Capitolul 1

 “Scumpa mea Sabrina, daca citesti asta inseamna ca mami nu mai e langa tine si pentru asta imi pare nespus de rau…”

 Citisem asta de nenumarate ori…dar nimic nu ma oprea sa o recitesc in fiecare zi, mama murise insa eu nu  ma resemnasem inca, ar fi trebuit?Nu!Trecusera doar 5 ani.

 ‘Sabrina, trebuie sa incetezi cu lamentarile!’ imi spuneau prietenii. Cine naiba se cred ei sa ma judece? In fond sunt doar niste fitosi plini de bani care fac numai tampenii! Oh! Stai! Si eu sunt la fel…

 “Dimineata, ora 6:30. Melodia enervanta a ceasului ma trezi. Oare de ce nu o schimb?!Nu conteaza, da-te jos din pat, Sabrina!” am scris asta pe o coala A4 si am lipit-o deasupra biroului. De ce? Pentru ca asa fac mereu cand am un gand ce mie imi pare important. Peretii camerei mele sunt plini de astfel de mesaje; unii spun ca e ciudat, altii ca e o cale de exprimare, eu zic: La naiba cu ei toti!

 Am infulecat niste fursecuri si am baut o cana de lapte apoi mi-am scos rochia albastra si pantofii negrii din imensul dulap cu oglinda, m-am imbracat, m-am spalat pe dinti si am plecat spre facultate. Pe drum mi-am luat  o cafea de la o taraba din colt pentru ca inca imi era extrem de somn, asta din cauza unui vis nenorocit care m-a chinuit toata noaptea! Auzi?! Barbati care ma rapesc, ce imaginatie!

 Am ajuns la aleea intunecata pe care trebuie sa o traversez  in fiecare zi, o straduta umeda si urat mirositoare, cu pubele de gunoi care dau pe afara si blocuri a caror tencuiala sta sa cada, cine locuieste in asa ceva?!…Deodata un zgomot puternic se auzi in spatele meu.

 -Cine-i acolo? M-am intors si pentru un moment pot jura ca am vazut un barbat trecand grabit de coltul blocului, dar cu o viteza mult peste puterea mea de intelegere.

 Constiinta incepu sa imi vorbesca:

 ‘Aloo!Fetita proasta! Ce, crezi ca esti urmarita? Ca un barbat cu puteri supranaturale e interesat de tine? Revino cu picioarele pe pamant! Iti imaginezi!’

 Probabil era doar o pisica, mi-am spus intr-un final si mi-am continuat drumul  catre facultate.

 In fata portilor mari si grele m-am intalnit cu Jodes si Katy, cele mai bune prietene ale mele sau mai bine zis singurele care ma suporta mereu.

 -Neata’ Sabrina!Wow, fato!Trebuie sa faci ceva cu cearcanele alea! Spuse Jodes.

 -Taci Jodes! I-o reteza Katy.

 -M…neata si voua, eu zic sa ne grabim ca altfel o sa intarziem la economie! spusei eu pentru a nu fi nevoita sa le explic de ce aveam cearcane si cat de activa era imaginatia mea in timpul noptii.

M-am asezat, ca de obicei, in primul rand

 ‘De ce naiba nu stai si tu in ultimul?’ constiinta imi reprosa.

 Profa intra in sala si se facu liniste, parca incepea o piesa de teatru.

-Vreau sa fac un anunt!

‘Iti dai demisia?’ spuse constiinta mea rautacios.

-De azi avem un nou student printre noi! El este Caleb Dark.

‘Ce?Si e vreun star de ii faci o asa intra…’

-Dumnezeule! exclamai. El era Caleb Dark? Dar…dar…? Deja-vu! Ceva nu era in regula, baiatul acela de 1,80m cu ochi albastrii si par castaniu rebel…de unde?De unde il stiu? Pisica, zgomot, barbat!? El…

Nici nu apucasem sa imi termin sirul gandurilor ca el se si indrepta spre mine…evident, doar singurul loc liber din sala era cel din dreapta mea.