Forbidden

Capitolul 5

‘-Nu e grozav că Sabrina va da super petrecerea secolului şi noi vom fi V.I.P-guests?spuse Katy plină de entuziasm.

-Baaa da! Şi sunt sigură că va veni şi tipul ala lângă care stau la engleză, Ben!adaugă Jodes visând cu ochii deschişi.

-Oh, ii dau acum mesaj Sabrinei să o întreb care e tema petrecerii! Zise Jodes scoţând noul ei iPhone din geantă.’

*sună telefonul*

‘Oh, grozav! Cineva te sună ca să te întrebe ce mai faci! Adică nimic important, doar eşti gata să mori!’ conştiinţa mea de nestăpănit îmi reproşa.

Am scos telefonul şi am citit mesajul de la Jodes.

-Ah! Am exclamat.

Desigur, eu sunt în pericol şi probabil că o să mor, nici măcar nu o să apuc petrecerea mea! Ce ironie! Probabil că fetele se vor întreba ce e cu mine, poate ca se vor consola crezând că am fugit în lume şi acum trăiesc la Paris cu vreun tip de o inferioară treaptă socială.

-O… nu te speria scumpo! Spuse cu vizibilă ironie unul dintre cei doi tipi.

-Vino să îţi spun ceva! Şuieră celălalt în timp ce se aruncă spre mine cu o viteză uimitoare.

Caleb sări în faţa mea şi îl izbi cu putere în piept aruncându-l pe pământ cu o bubuitură atât de groaznică încât mă aşteptam să se fi creat un crater acolo unde căzuse.

‘O, grozav! Mai mulţi vampiri!Presupun că ai un fel de magnet pentru ei sau ce?’ conţtiinţa mea era la datorie, ca de obicei.

-Caleb? Cine sunt ei?o întrebare prostească, cred că cea corecta era cum scăpăm de ei.

-Caleb? Haha! Nici nu ştii cum îl cheamă?aproape că mi-a râs în faţa unul din cei doi.

-Poftim?m-am uitat întrebătoare la el apoi la Caleb sau care îi era numele.

-Ce fetiţă inocentă! Numele lui este Andrew Dark, unul dintre cei mai temuţi şi sângeroşi vampiri din câte există! Continuă la fel de sarcastic vampirul despre care începeam să cred ca e liderul dintre cei doi, piele brună, păr tuns scurt, ochii de chihlimbar şi nişte dinţi absolut perfecţi.

-Da, e adevărat Sabrina, dar nu avem timp de asta, trebuie să plecăm de aici imediat.

Poftim? De ce? Nu voiam să îmi las viaţa, frumoasă ce-i drept, deoparte doar pentru că mă îndrăgostisem de un vampir! Voiam să fiu în continuare fata cea mai populară din facultate, care îşi putea da întâlnire cu orice tip vroia, care primea ce vroia mereu, nu să fiu o fugară, şi până la urmă de ce fugeam?

Nici nu am apucat să spun ceva, Cal…Andrew m-a prins de mână şi m-a ridicat în braţe luând-o la fugă hotărât, vantul îmi traversa părul castaniu iar bentiţa mi-a alunecat, când am privit înapoi i-am văzut pe cei doi tipi urmâdu-ne cu aceeaşi viteză nemăsurabilă. Câteva manevre bine plasate şi Andrew a reuşit să îi lase în urmă, apoi a sprintat printr-o pădure timp de vreo câteva zeci de minute ceea ce cred că a însemnat vreo 800 de kilometrii. Într-un final am ajuns într-un colţ de pădure întunecos, fără pic de lumină solară, cu rămăşite ce păreau a fi ale unei construcţii foarte vechi. Andrew m-a lăsat jos din braţe şi mi-a şoptit:

-Urmează-mă în tăcere.

‘Ooo ce romantic! Întâi fugi de criminali apoi intri singură în bârlogul ursului, mă întreb unde te-am găsit?!’ replică dură  raţiunea.

Am coborât pe nişte scări de calcar acoperite de licheni şi păianjeni până la un perete plin de iederă, Andrew îşi afundă mâna în planta verde, ‘Click!’, şi o gaură pătrată mare cât o fereastră prinse formă.

-Doamnele primele! Spuse el aproape râzând.

‘Domnul perfect are şi umor! Deja deciziile tale te duc la vale fato! Revino-ţi!’ dar eu nu o mai ascultam, intrasem în acest joc fără ieşire şi viitorul nu îmi părea clar aşa că mă hotărâsem, fiecare clipă conta, iar dacă pe deasupra Andrew era cu mine totul era şi mai bine.

Când am paşit înăuntru, am crezut că visez! O cameră normală, puternic luminată, covor pufos, o masă de cedru în mijlocul încăperii, căldură de la un şemineu cum puţine văzusem până atunci, genul de cameră a unui adolescent excentric. M-am plimbat puţin şi am descoperit că era o adevărată casa sub pământ, destul de impresionantă şi în pas cu moda, însă nu asta vroiam eu să ştiu ci motivul pentru care eram în pericol. M-am aşezat pe canapeaua bej şi l-am fixat cu privirea pe Andrew care se plimba de colo-colo.

-Cine eşti tu? Am zis pe nerăsuflate.

Andrew s-a aşezat pe bean-bag-ul din faţa canapelei şi mi-a zis:

-Numele meu este Andrew Dark, sunt originar din Londra, Anglia.

Trebuia să îmi dau seama după accentul lui diferit.

-M-am născut în anul 1870, iar la vârsta de 25 de ani am devenit vampir.

-Cum?

-Omul nepotrivit la locul nepotrivit, cred, m-am încurcat cu o tânără ce mi se parea extrem de interesantă şi am sfârşit aşa.

-Şi cum de poţi să mergi la lumina soarelui?

-Sabrina, viaţa vampirilor nu e cum ai citit tu în cărţi tâmpite sau ai vazut în filme de doi bani, lumea e cu totul diferită! Putem merge unde vrem şi ziua şi noaptea asta evident dacă nu suntem dominaţi. Şi spuse ultimul cuvânt cu foarte mare seriozitate.

-Cum adică dominat?am întrebat eu fără să realizez,parcă.

-Când un vampir este creat, creatorul îi devine dominus sau stăpân, şi el alege dacă îl lasă liber sau îl păstrează în puterea sa. Poţi face ce vrei însă când vine vorba de un ordin de la dominus nu îl poţi refuza decât dacă el te-a eliberat…sau e mort.

-Si tu..? Ai un dominus? Am întrebat în timp ce în suflet un sentiment de gelozie se împletea cu comapsiunea.

-Nu, nu mai am! A spus el lăsând privirea în pământ.

-Femeia-vampir te-a eliberat, deci? Am zis eu cu un surâs.

-Defapt…nu m-a eliberat…

Şi atunci am înţeles.